opțiuni
  • info

9 definiții pentru comanditară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează. ♦ Finanțator. Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4.

COMANDITAR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].

COMANDITAR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (

comanditar, -ă s. m. f. Persoană care comanditează, care finanțează ◊ „N-a existat nici un terorist în decembrie ’89 pentru că [...] descoperit și pedepsit, i-ar fi scos la iveală [...] pe toți ceilalți împreună cu comanditarii lor.” ◊ „22” 41/94 p. 3 (din fr. commanditaire; DN, DEX, DN3)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comanditară s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare

comanditară s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare

comanditară s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare

Intrare: comanditară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comanditară
  • comanditara
plural
  • comanditare
  • comanditarele
genitiv-dativ singular
  • comanditare
  • comanditarei
plural
  • comanditare
  • comanditarelor
vocativ singular
  • comanditară
  • comanditaro
plural
  • comanditarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comanditar, comanditarisubstantiv masculin
comanditară, comanditaresubstantiv feminin

  • 1. (și) adjectival Persoană care comanditează sau, prin extensiune, finanțează. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: finanțator
    • format_quote Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.