3 definiții pentru comanditare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMANDITARE, comanditări, s. f. Acțiunea de a comandita. – V. comandita.
COMANDITARE, comanditări, s. f. Acțiunea de a comandita. – V. comandita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
comanditare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: comandita] (Jur; cmr) Participare financiară la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit Si: comanditat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMANDITARE s.f. Acțiunea de a comandita. [< comandita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: comanditare
comanditare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
comanditare, comanditărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a comandita. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- comandita DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.