5 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comanda vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 173 / V: (Mol; Înv) ~men~ / Pzi: cománd, (Trs; îvr) ~éz / E: fr commander, it commandare, ger kommandieren] 1 A ordona Si: (înv) comandarisi (1). 2 (Mil) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc. Si: (înv) comandarisi (2). 3 (Mil) A avea comanda asupra unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei Si: (înv) comandarisi (3). 4 A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar Si: (înv) comandarisi (4). 5 A cere de mâncare sau de băut într-un local Si: (înv) comandarisi (5).

COMANDÁ, cománd, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita mâncare sau băutură într-un local public. – Din fr. commander.

COMANDÁ, cománd, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. – Din fr. commander.

COMANDÁ, cománd, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da ordin sau semnal pentru executarea unei mișcări, a unei dispoziții etc; a avea comanda unei unități. Unde e acuma puternica mărire Din vremea cînd a țării eroică oștire în lupte uriașe Buzeștii comanda? ALEXANDRESCU, P. 145. ◊ Refl. impers. Se comandă drepți. SAHIA, N. 120. ◊ Intranz. Iar ai început să comanzi? El își făcuse datoria, luptase fără nici o slăbiciune, comandase fără nici o șovăială. C. PETRESCU, î. I 194. Ia drepți cînd îți comand. SAHIA, N. 53. ♦ A porunci, a ordona. S-a dus într-un serviciu comandat. SAHIA, U.R.S.S. 100. 2. A face sau a da o comandă, a dispune ca cineva să efectueze o lucrare, să facă un serviciu, să confecționeze ceva. Culmea moftangiului savant: a-și comanda statuia încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa. CARAGIALE, O. II 35. La un zugrav foarte vestit mergînd din întîmplare, Portretul meu îl Comandai. ALEXANDRESCU, P. 170. ♦ A cere o consumație într-un local. Arată energie doar cînd comandă o sticlă de vin. C. PETRESCU, Î. II 188.

COMANDÁ vb. I. tr. 1. A ordona, a porunci (executarea unei dispoziții, a unei mișcări etc.); a deține conducerea, comanda unei unități. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare) la un meșteșugar etc. ♦ A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. [P.i. cománd. / < fr. commander, it. comandare, cf. lat. cum – cu, mandare – a ordona].

COMANDÁ vb. tr. 1. a deține comanda unei armate, unități etc. 2. a porunci, a ordona. 3. a face o comandă (4). 4. a dirija un mecanism, o mașină etc. 5. a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum.

A COMANDÁ cománd tranz. 1) (armate, trupe, detașamente etc.) A conduce, exercitându-și autoritatea printr-o comandă. 2) (acțiuni) A anunța printr-o comandă sau printr-un semnal. 3) (urmat de o propoziție complementară) A cere în mod autoritar și oficial; a porunci; a ordona; a dispune. 4) (îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte, lucruri) A cere să producă la comandă; a porunci. 5) (mâncare, băuturi) A solicita, făcând comandă într-un local de consum. /<fr. commander

comandà v. 1. a da un ordin; 2. a avea comanda, autoritatea: a comanda o armată; 4. a face o comandă: a comanda un mobilier.

comandă1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/1 / V: (înv) ~men~, ~mendie / Pl: ~menzi, (înv) ~de, ~mănzi / E: ger Kommando, fr commande, pn komenda] 1-2 Ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu. 3 (Îs) Metodă de ~ Impunere a unei decizii personale colaboratorilor, fără a-i consulta în prealabil pe aceștia. 4 Autoritate superioară exercitată de cineva, în special de un șef militar. 5 (Înv; îs) ~da supremă Statul Major. 6 (Reg) Post de pază la graniță. 7 (Înv; îe) A fi de ~ A fi de strajă la graniță. 8 Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. 9 (Îla) De ~ Executat după indicațiile date de client. 10 (Îlav) La ~ La cererea cuiva. 11 (Îal) La momentul potrivit. 12 (Îal) Intenționat. 13 (Îal) Fără tragere de inimă. 14 (Teh) Operație manuală, semiautomată (sau automată), prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. 15 (Îs) Post de ~ Loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. 16 (Îas) Loc unde stă comandantul trapelor și de unde transmite comanda operațiilor. 17 (Îs) Punct sau tablou de ~ Loc de unde se execută comenzile și se controlează funcționarea unui sistem tehnic. 18 Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 19 (Ban) Primărie. 20 (Buc; iuz) Grajduri pentru creșterea cailor de rasă. 21 (Reg) Șopron mare. 22 (Reg) Baracă de scânduri făcută de plugar la marginea terenului cultivat de el, în care își ține uneltele sau în care doarme. 23 (Top; reg) Loc pe culmile dealurilor și munților unde inginerii pun cruci ca puncte fixe. 24 (Buc; iuz) Femeie desfrânată. 25 (Reg) Morgă.

comănda2 v vz comânda2

comănda1 v vz comânda1

comânda1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~mănda1, cumănda, cum~ / Pzi: comând / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând.

comânda2 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comănda2 / Pzi: ~dez, (pop) comând / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda.

comấndă sf vz comând2

COMÁNDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ◊ Expr. La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenționat. Plânge la comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. ◊ Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Din fr. commande.

COMÁNDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ◊ Expr. La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenționat. Plânge la comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. ◊ Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Din fr. commande.

COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

COMÁNDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. Comanda răsună tare, în liniștea înserării. SANDU-ALDEA, U. P. 138. Urmă comanda scurtă. SAHIA, N. 37. ◊ (Poetic) Ca la comanda unei baghete, pete mari din verdele pădurii s-au desprins din arbori. BOGZA, C. O. 158. ◊ Metodă de comandă = metodă nejustă, folosită de unii responsabili care iau decizii personale și le impun fără a consulta pe membrii colectivului și fără a-i convinge de importanța sarcinilor pe care aceștia tribuie să le îndeplinească. Ton de comandă = ton poruncitor, netovărășesc (folosit de cei care înlocuiesc munca de lămurire prin porunci). ◊ Expr. La comandă = a) la porunca, la cererea altuia; b) (mai ales în legătură cu verbele «a plînge» sau «a rîde») la momentul dorit, în mod prefăcut, fără motiv justificat. Plînge la comandă. Rîde la comandă. 2. Conducere a unei unități militare terestre, navale sau aeriene. I s-a încredințat comanda.Post de comandă = locul unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. ◊ Expr. A lua comanda v. lua. A-i lua (cuiva) comanda v. lua. ♦ Postul unde stă ofițerul comandant al unui vapor. E înfricoșător să-l vezi noaptea sus, la comandă, cum privește... infinitul mării, atent la orice zgomot. DUNĂREANU, CH. 56. După ce vaporul se punea greoi în mișcare, el, de sus de la comandă, își arunca ochii spre mal. BART, 43. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ◊ (Post de) comandă = loc unde sînt concentrate organele și aparatele de comandare a unui sistem tehnic. Bozan s-a urcat sus... la comanda podului rulant. SAHIA, N. 33. ♦ (Concretizat) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. S-au blocat comenzile avionului. 4. Sarcină de a îndeplini o lucrare, de a livra o marfă, un produs etc. În două luni... s-au repetat cîteva comenzi de marfă. SAHIA, N. 109. ◊ Loc. adj. De comandă = (în opoziție cu gata) care este sau a fost executat după indicațiile date de client. Pîn-atunci pictorii noștri vor continua de a face portrete, sculptorii-busturi de comandă. VLAHUȚĂ, O. A. 334. ♦ Cerere a unei consumații într-un local. Căruțași și hamali... înnoind comanda cu fundul sticlei izbit în masă: Băiete! C. PETRESCU, Î. II 158.

COMÁNDĂ s.f. 1. Ordin, poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale fără să-și consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unități militare. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuării ei. 4. Cerere de marfă, de efectuare a unei lucrări etc., făcută unui meseriaș, unui negustor etc. ◊ De comandă = executat după indicațiile clientului. 5. (Mar.) Construcția cea mai înaltă pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Parâmă de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando].

comándă s. f. 1. ordin, dispoziție, poruncă. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unități militare. ◊ post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări. 3. acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuării ei. ◊ dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile. ♦ (inform.) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator. 4. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandată. ◊ de ~ = executat după indicațiile clientului. 5. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc. 6. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea. (< fr. commande)

comándă-prográm s. f. 1966 Sistem de comandă folosit în automatică v. electrotelefer //din comandă + program//

arată toate definițiile

Intrare: comanda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comanda
  • comandare
  • comandat
  • comandatu‑
  • comandând
  • comandându‑
singular plural
  • comandă
  • comandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comand
(să)
  • comand
  • comandam
  • comandai
  • comandasem
a II-a (tu)
  • comanzi
(să)
  • comanzi
  • comandai
  • comandași
  • comandaseși
a III-a (el, ea)
  • comandă
(să)
  • comande
  • comanda
  • comandă
  • comandase
plural I (noi)
  • comandăm
(să)
  • comandăm
  • comandam
  • comandarăm
  • comandaserăm
  • comandasem
a II-a (voi)
  • comandați
(să)
  • comandați
  • comandați
  • comandarăți
  • comandaserăți
  • comandaseți
a III-a (ei, ele)
  • comandă
(să)
  • comande
  • comandau
  • comanda
  • comandaseră
Intrare: comandă
comandă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comandă
  • comanda
plural
  • comenzi
  • comenzile
genitiv-dativ singular
  • comenzi
  • comenzii
plural
  • comenzi
  • comenzilor
vocativ singular
plural
comandă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comandă
  • comanda
plural
  • comande
  • comandele
genitiv-dativ singular
  • comande
  • comandei
plural
  • comande
  • comandelor
vocativ singular
plural
Intrare: comănda
comănda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: comânda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comânda
  • comândare
  • comândat
  • comândatu‑
  • comândând
  • comândându‑
singular plural
  • comândă
  • comândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comând
(să)
  • comând
  • comândam
  • comândai
  • comândasem
a II-a (tu)
  • comânzi
(să)
  • comânzi
  • comândai
  • comândași
  • comândaseși
a III-a (el, ea)
  • comândă
(să)
  • comânde
  • comânda
  • comândă
  • comândase
plural I (noi)
  • comândăm
(să)
  • comândăm
  • comândam
  • comândarăm
  • comândaserăm
  • comândasem
a II-a (voi)
  • comândați
(să)
  • comândați
  • comândați
  • comândarăți
  • comândaserăți
  • comândaseți
a III-a (ei, ele)
  • comândă
(să)
  • comânde
  • comândau
  • comânda
  • comândaseră
Intrare: comândă
comândă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comanda

  • 1. (termen) militar A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 5 exemple
    exemple
    • El își făcuse datoria, luptase fără nici o slăbiciune, comandase fără nici o șovăială. C. PETRESCU, î. I 194.
      surse: DLRLC
    • Ia drepți cînd îți comand. SAHIA, N. 53.
      surse: DLRLC
    • Unde e acuma puternica mărire Din vremea cînd a țării eroică oștire În lupte uriașe Buzeștii comanda? ALEXANDRESCU, P. 145.
      surse: DLRLC
    • reflexiv impersonal Se comandă drepți. SAHIA, N. 120.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Iar ai început să comanzi?
      surse: DLRLC
  • 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Culmea moftangiului savant: a-și comanda statuia încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa. CARAGIALE, O. II 35.
      surse: DLRLC
    • La un zugrav foarte vestit mergînd din întîmplare, Portretul meu îl comandai. ALEXANDRESCU, P. 170.
      surse: DLRLC
  • 3. A dirija un mecanism, o mașină etc.
    surse: MDN '00
  • 4. A solicita mâncare sau băutură într-un local public.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Arată energie doar cînd comandă o sticlă de vin. C. PETRESCU, Î. II 188.
      surse: DLRLC

etimologie:

comandă

  • 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dispoziție ordin poruncă 3 exemple
    exemple
    • Comanda răsună tare, în liniștea înserării. SANDU-ALDEA, U. P. 138.
    • Urmă comanda scurtă. SAHIA, N. 37.
    • poetic Ca la comanda unei baghete, pete mari din verdele pădurii s-au desprins din arbori. BOGZA, C. O. 158.
    • 1.1. Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Ton de comandă = ton poruncitor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.3. expresie La comandă = la porunca, la cererea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie La comandă = la momentul dorit sau potrivit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intenționat un exemplu
      exemple
      • Plânge la comandă. Râde la comandă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Funcție de conducere a unei unități militare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • I s-a încredințat comanda.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Exercitare a funcției de comandant.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 2.1.1. Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 2.1.2. expresie A lua comanda.
        surse: DLRLC
      • 2.1.3. expresie A-i lua (cuiva) comanda.
        surse: DLRLC
      • 2.1.4. Ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări.
        surse: MDN '00
  • 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Bozan s-a urcat sus... la comanda podului rulant. SAHIA, N. 33.
        surse: DLRLC
    • 3.2. concretizat Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • S-au blocat comenzile avionului.
        surse: DLRLC
      • 3.2.1. Dublă comandă = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile.
        surse: MDN '00
    • 3.3. informatică Instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator.
      surse: MDN '00
  • 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN 2 exemple
    exemple
    • E înfricoșător să-l vezi noaptea sus, la comandă, cum privește... infinitul mării, atent la orice zgomot. DUNĂREANU, CH. 56.
      surse: DLRLC
    • După ce vaporul se punea greoi în mișcare, el, de sus de la comandă, își arunca ochii spre mal. BART, E. 43.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Postul unde stă ofițerul comandant al unui vapor.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN un exemplu
    exemple
    • În două luni... s-au repetat cîteva comenzi de marfă. SAHIA, N. 109.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Sarcină de a îndeplini o lucrare, de a livra o marfă, un produs etc.
      surse: DLRLC
    • 5.1. Marfa comandată.
      surse: MDN '00
      • 5.1.1. locuțiune adjectivală De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
        exemple
        • Pîn-atunci pictorii noștri vor continua de a face portrete, sculptorii – busturi de comandă. VLAHUȚĂ, O. A. 334.
          surse: DLRLC
    • 5.2. Cerere a unei consumații într-un local.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Căruțași și hamali... înnoind comanda cu fundul sticlei izbit în masă: Băiete! C. PETRESCU, Î. II 158.
        surse: DLRLC

etimologie:

comânda

  • 1. învechit A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pomeni

etimologie:

  • limba latină commandare (= commendare).
    surse: DEX '09 DEX '98