COLON¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea o bucată de pământ luată în arendă de la marii proprietari, mai târziu legat de pământ, era obligat să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

COLON³, coloni, s. m. Unitate monetară în Costa Rica și El Salvador. – Din sp. colono.

COLONIE², colonii, s. f. (Și în sintagma apă de colonie) Lichid parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. – Din fr. [eau de] Cologne.

COLONIE¹, colonii, s. f. 1. (În Antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; p. ext. loc unde este găzduit acest grup. 5. Grup de indivizi din aceeași specie, care trăiesc în comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiană = grup de bacterii, rezultat din diviziunea succesivă a unuia sau a câtorva germeni. – Din fr. colonie, lat. colonia.

colon³ sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: ngr; χόλον] 1 Parte a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. 2 Semn de punctuație echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă).

colon¹ sm [At: ȘINCAI, HR. II, 120/37 / Pl: ~i / E: fr colon] 1 (Înv) Colonist. 2 (În Imperiul Roman) Țăran care lua în arendă de la un proprietar o suprafață de pământ, pentru folosirea căreia plătea în natură sau în bani. 3 (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, iar mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 4 (Jur; îs) ~ parțiar Cultivator de pământ care dă proprietarului moșiei o parte din produsele obținute.

colon⁴ sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr côlon, lat colon] Monedă din Costa Rica și Salvador.

colonie² sf [At: ALECSANDRI, T. 349 / E: fr [eau de] Cologne] (Șîs) Apă de ~ Lichid parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică.

colonie¹ sf [At: BĂLCESCU, M. V. 6 / Pl: ~ii / E: fr colonie, lat colonia] 1-2 (Ant) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. 3 Oraș întemeiat de romani în teritoriile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 4-5 Țară (sau regiune) lipsită de independență politică și economică, dependentă politic-administrativ și exploatată de un stat-metropolă. 6 Comunitate aparținând unei naționalități care s-a stabilit într-o țară străină și menține între membrii săi legături strânse. 7 Așezare de imigranți. 8 Grup de persoane strămutate dintr-o regiune în alta (din cauza războiului sau benevol). 9 (Fig) Grup de animale din aceeași specie care trăiesc în același loc. 10 Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare. 11 Loc unde este găzduit acest grup de copii. 12 Așezare de indivizi condamnați la muncă forțată. 13 Barăci destinate muncitorilor dintr-o uzină sau de pe un șantier. 14 Muncitorii care locuiesc într-o colonie (13). 15 ~ microbiană Grup de bacterii aflat în cultură pe medii solide, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe loc.

* COLON¹ sm. 1 🚜 Cultivator ¶ 2 🌍 Colonist: părți din pămîntul său... le împărțea... pe la ~i (BĂLC.) [fr.].

* COLONIA 👉 COLONIE².

* COLONIE². 'APĂ DE COLONIA sf., Ⓟ ODICOLON sbst. ☠ Alcool amestecat cu diferite uleiuri volatile, vegetale: mă duc să caut colonie, că poate să leșine mătușica (ALECS.) [fr. eau de Cologne].

* COLONIE¹ sf. 🌍 1 Așezămînt pe care-l întemeiază un Stat într’o țară străină ¶ 2 Posesiune, țară stăpînită de o națiune europeană într’alt continent ¶ 3 Toți locuitorii dintr’o colonie ¶ 4 Oamenii de aceeași naționalitate care locuesc într’o țară străină [fr.].

* COLONIST sm. 1 🌍 Locuitor dintr’o colonie ¶ 2 🚜 Cultivator (de pămînt).

COLON¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

COLON³, coloni, s. m. Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador. – Din sp. colono.

COLONIE² s. f. (Și în sintagma apă de colonie) Lichid parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. – Din fr. [eau de] Cologne.

COLONIE¹, colonii, s. f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; loc unde este găzduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeași specie, care duce viața în comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiană = grup de bacterii aflat în cultură pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.

COLON², coloni, s. m. (La romani) Muncitor agricol care, în primele timpuri ale republicii, lucra ca țăran liber, mai tîrziu muncea un pămînt luat în arendă de la marii proprietari, iar spre sfîrșitul imperiului începe să fie legat de pămînt, să plătească dijmă și să presteze corvezi.

COLONIE¹ s. f. (Și în expr. apă de colonie) Lichid, parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale. – Pronunțat: -ni-e.

COLONIE², colonii, s. f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraș întemeiat de fenicieni, de greci etc. pe teritoriu străin, cu scopuri comerciale, și care, pierzînd cu timpul legăturile de dependență cu metropola, putea deveni oraș de sine stătător; cetate sau oraș construit de romani în țările cucerite și avînd un rol economic, administrativ și militar. ♦ (La romani) Așezare fundată din interes public, situată într-un loc fixat prin lege și condusă de o lege specială; grup de cetățeni organizați și autorizați de statul roman să ocupe (total sau parțial) o așezare, cu teritoriul ei sau să fundeze un oraș nou pe un teritoriu cucerit. 2. Regiune sau țară (de obicei înapoiată) cucerită de un stat expansionist pentru obținerea de materii prime ieftine, pentru desfacerea la prețuri ridicate a produselor fabricate și pentru exportul de capital (exploatarea luînd un caracter deosebit de accentuat în faza imperialistă a capitalismului). Uriașa creștere a mișcării de eliberare națională în colonii, semicolonii și țările dependente împiedică în mare măsură realizarea planurilor criminale ale ațițătorilor la război. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 268, 1/2. 3. (Urmat de determinări arătînd naționalitatea sau locul de origine) Grup de persoane provenind din altă regiune a țării sau, mai ales, din altă țară, imigrate sau strămutate (izolat sau în mase compacte) din locul de origine și menținînd între ele o oarecare coeziune. Colonia armeană din București. 4. Grup de copii trimiși sau aflați în mod organizat la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare. Colonia raionului 1 Mai pleacă la Predeal. 5. (Uneori urmat de determinări arătînd componența) Grup de animale de același fel, ducînd viața în colectivitate. Colonie de corali. ▭ Într-o zi a dat de o colonie de maimuțe cu blana roșie. BART, E. 278.

COLON¹ s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pămîntul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. [< lat. colonus].

COLON² s.m. Unitate monetară în Costa Rica și în Salvador. [Pl. -es. / < fr., it. colon, sp. colón, cf. Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb].

COLON² s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon].

COLONIE² s.f. Apă de colonie = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. [< it. colonia < acqua di Colonia].

COLONIE¹ s.f. 1. (Ant.) Cetate sau oraș întemeiat de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine cu scopuri comerciale. 2. Țară (regiune) lipsită de independență politică și economică, dependentă politic-administrativ de un stat metropolă capitalist. 3. Grup, comunitate aparținînd unei naționalități care s-a stabilit într-o țară străină și menține între membrii săi legături strînse. 4. Grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică. 5. (Biol.) Grupare de indivizi din aceeași specie care duc viață în comun. [Gen. -iei. / cf. fr. colonie, it., lat. colonia].

COLON² s. m. unitatea monetară în Costa Rica și în Salvador. (<fr., sp. colon)

COLON¹ s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus)

COLON⁴ s. m. 1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon)

COLONIE² s. f. apă de Colonia = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale. (<fr. /eau de/ Cologne)

COLONIE¹ s. f. 1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale. 2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2). 3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină. 4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică. 5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun. (<fr. colonie, lat. colonia)

COLONIE f.: Apă de ~ soluție din esențe aromate și alcool întrebuințată ca articol de cosmetică. /<fr. [eau de] Cologne n. pr.

COLONIE ~i f. 1) (la fenicieni și la grecii antici) Cetate sau oraș, întemeiat în scopuri militare sau comerciale, pe un teritoriu străin. 2) Țară, de obicei slab dezvoltată, aflată sub dominația politică și economică a altui stat. 3) Grup compact de persoane de aceeași naționalitate, care locuiesc într-o țară străină sau în alt oraș. 4) Așezământ pentru reeducarea prin muncă. ~ de copii. 5) Grup de animale din aceeași specie care trăiesc în comun. ~ de corali. [Art. colonia; G.-D. coloniei; Sil. -ni-e] /<fr. colonie, lat. colonia

colonie f. 1. reunire de oameni cari părăsesc țara lor și se duc de s’așează într’altă țară, unde cultivă pământul; fig. colonii de lumi pierdute EM.; 2. țară locuită de o colonie; 3. toți supușii străini dintr’un oraș: colonia franceză din București; 4. așezământ fundat de o națiune într’o țară străină, mai ales într’o altă parte a lumii. Cele trei mari puteri coloniale sunt: Anglia, Franța și Olanda. Coloniile engleze au o populațiune de 220 mil. loc cu 20 mil. kmp. și fac cu Anglia un comerț de 4½ miliarde; coloniile franceze se ridică la vr’o 30 mil., loc. pe o suprafață de 1,8 mil. kmp. și comerțul lor cu Franța e d’aproape 1½ miliard; coloniile olandeze au 28 mil. loc., 2 mil. kmp. și fac cu Olanda un comerț de 200 milioane.

*colón m. (lat. colónus, d. cólere, cultum, a cultiva. V. cultiv). Locuitor al uneĭ coloniĭ. Plantator, acela care cultivă pămîntu într’o colonie: coloniĭ Americiĭ, Algeriiĭ. În evu mediŭ, cultivator liber pe un pămînt seniorial. – Și colonist, -ă (germ. kolonist). V. moștean.

*colónie f. (lat. colónia, d. colónus, colon). Populațiune care ĭese dintr’o țară și se stabilește în alta. Țară locuită de acea populațiune (ca Algeria față de Francia). Populațiunea străină dintr’un oraș orĭ dintr’o țară: colonia românească din Paris. Colonie de microbĭ, loc năpădit de microbĭ. – Ob. coloníe (după fr. colonie), dar numaĭ colónie, parfumu numit „apă de Colonia” (fr. eau de Cologne).

*coloníst, V. colón.

apă de colonie s. f., g.-d. art. apei de colonie; pl. ape de colonie

colon² (persoană; element de versificație; monedă) s. m., pl. coloni; (moneda costaricană, fosta monedă salvadoriană) simb. ₡

colonie² (localitate; teritoriu; grup) s. f., art. colonia, g.-d. art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile (desp. -ni-i-)

colonie¹ (apă de colonie) (desp. -ni-e) s. f., art. colonia (desp. -ni-a), g.-d. art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile (desp. -ni-i-)

!apă de colonie s. f. + prep. + s. f.

colon¹ (persoană, element de versificație, monedă) s. m., pl. coloni

colonie² (apă de colonie) (-ni-e) s. f., art. colonia (-ni-a), g.-d. art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile (-ni-i-)

colonie¹ (teritoriu, grup) s. f., art. colonia, g.-d. art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile

colon (persoană, parte de vers, unitate băneasca) s. m., pl. coloni

colonie (teritoriu, grup) s. f., art. colonia, g.-d. art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile

colonie (apă de Colonia) s. f. (sil. -ni-e), art. colonia (sil. -ni-a), g.-d. colonii, art. coloniei

colon (cultivator de pământ).

colon (-ni), s. m. – Muncitor agricol. Lat. colonus (sec. XVIII). – Der. colonie, s. f., din fr. colonie; colonist, s. m. (emigrant), din germ. Kolonist; colonial, adj., din fr. colonial; coloniale, s. f. pl. (articole alimentare de băcănie), din germ. Kolonialwaren; coloniza, vb., din fr. coloniser; colonizator, adj. (care colonizează).

colonie (-ii), s. f. – Lichid parfumat folosit în cosmetică. – Var. odicolon. Fr. (eau de) Cologne.

RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ A COLONIILOR SPANIOLE DIN AMERICA (1810-1826), război de eliberare purtat de coloniile spaniole din America împotriva metropolei. În cursul războiului, care a evidențiat calitățile militare ale lui Simón Bolívar (conducătorul armatelor populare din nordul Americii de Sud) și ale lui José de San Martin (conducătorul armatelor populare din sudul Americii de Sud), întreg terit. Americii Latine (cu excepția Cubei și Puerto Rico-ului) a fost eliberat de sub dominația spaniolă, constituindu-se actualele state latino-americane. Brazilia, care era colonie portugheză, n-a participat la acest război; ea și-a proclamat independența în 1822.

RĂZBOIUL PENTRU INDEPENDENȚA COLONIILOR ENGLEZE DIN AMERICA DE NORD (1775-1783), război de eliberare purtat de cele 13 colonii engleze din America de Nord împotriva metropolei, care împiedica dezvoltarea lor economică și politică. La 4 iul. 1776, reprezentanții coloniilor au adoptat „Declarația de independență” care a proclamat crearea Republicii Statelor Unite ale Americii, primul stat independent de pe continentul american. Armata S.U.A. și detașamente de voluntari au repurtat, sub conducerea lui George Washington, o serie de victorii asupra armatelor engleze, dintre care cele mai însemnate au fost la Saratoga (1777) și Yorktown (1781). Înfrântă, Anglia a fost nevoită să recunoască în 1783 independența S.U.A.

COLON s. v. colonist, două puncte.

COLONIE s. v. apă de Colonia.

COLONIE s. posesiune, (înv.) slobozie. (O ~ spaniolă din America.)

colon s. v. COLONIST. DOUĂ PUNCTE.

COLONIE s. apă de Colonia, (pop.) odicolon. (Se dă cu ~.)

COLONIE s. posesiune, (înv.) slobozie. (O ~ spaniolă din America.)

Périssent les colonies plutôt qu’un principe! (fr. „Mai bine să piară coloniile decît un principiu!”). În Adunarea constituantă franceză (ședința din 13 mai 1791), se discutau decretele asupra coloniilor și emancipării oamenilor de culoare. Frica de a pierde coloniile se dovedea mai tare decît principiul „libertății, egalității și fraternității”. În atmosfera generală de nehotărîre, a luat cuvîntul deputatul Dupont de Nemours care a cerut răspicat: „Dacă e vorba de ales între a sacrifica interesul sau dreptatea, mai bine sacrificăm coloniile decît un principiu”. Dar nici această declarație n-a reușit să risipească ezitarea adunării. Atunci s-a ridicat Robespierre care, amintindu-și de principiul Fiat iustitia, pereat mundus, a sprijinit poziția lui Nemours, exclamînd categoric: „Piară mai degrabă coloniile decît să facem compromisuri cu onoarea și libertatea”. Întrucît însă Robespierre era un nume mai cunoscut, posteritatea a combinat ambele fraze în una singură: „Piară coloniile decît principiile” și a pus-o în seama „Incoruptibilului”, cum era poreclit Robespierre. Se citează spre a arăta că nu trebuie să sacrificăm dreptatea în fața interesului. IST.

colón, coloni, s.m. (arh.) (în Europa Evului Mediu) Muncitor agricol, la început liber, apoi obligat să plătească rente: „…fiecare colon având obligația să plătească, anual, câte 50 de creițari” (Câmpeanu, 2016). – Din lat. colonus (DN); din fr. colon (MDA).