23 de definiții pentru colon (persoană, vers, ban)

colón1 sm [At: ȘINCAI, HR. II, 120/37 / Pl: ~i / E: fr colon] 1 (Înv) Colonist. 2 (În Imperiul Roman) Țăran care lua în arendă de la un proprietar o suprafață de pământ, pentru folosirea căreia plătea în natură sau în bani. 3 (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, iar mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 4 (Jur; îs) ~parțiar Cultivator de pământ care dă proprietarului moșiei o parte din produsele obținute.

colón2 sms [At: ENC. VET. 39 / A: cól~ / E: lat colon] 1 (Atm) Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. 2 Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”.

colón3 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: ngr; χόλον ] 1 Parte a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. 2 Semn de punctuație echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă).

colón4 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr côlon, lat colon] Monedă din Costa Rica și Salvador.

COLÓN3, coloni, s. m. Unitate monetară în Costa Rica și El Salvador. – Din sp. colono.

COLÓN2, coloni, s. m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. – Din ngr. kólon.

COLÓN1, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea o bucată de pământ luată în arendă de la marii proprietari, mai târziu legat de pământ, era obligat să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

COLÓN1, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

COLÓN2, coloni, s. m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. – Din ngr. kólon.

COLÓN3, coloni, s. m. Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador. – Din sp. colono.

COLÓN2, coloni, s. m. (La romani) Muncitor agricol care, în primele timpuri ale republicii, lucra ca țăran liber, mai tîrziu muncea un pămînt luat în arendă de la marii proprietari, iar spre sfîrșitul imperiului începe să fie legat de pămînt, să plătească dijmă și să presteze corvezi.

colón1 (persoană, element de versificație, monedă) s. m., pl. colóni

colón (persoană, parte de vers, unitate băneasca) s. m., pl. colóni

COLÓN s. v. colonist, două puncte.

COLÓN2 s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon].

COLÓN1 s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pământul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. [< lat. colonus].

COLÓN2 s.m. Unitate monetară în Costa Rica și în Salvador. [Pl. -es. / < fr., it. colon, sp. colón, cf. Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb].

COLÓN1 s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus)

COLÓN2 s. m. unitatea monetară în Costa Rica și în Salvador. (<fr., sp. colon)

COLÓN4 s. m. 1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon)

colón (-ni), s. m. – Muncitor agricol. Lat. colonus (sec. XVIII). – Der. colonie, s. f., din fr. colonie; colonist, s. m. (emigrant), din germ. Kolonist; colonial, adj., din fr. colonial; coloniale, s. f. pl. (articole alimentare de băcănie), din germ. Kolonialwaren; coloniza, vb., din fr. coloniser; colonizator, adj. (care colonizează).

*colón m. (lat. colónus, d. cólere, cultum, a cultiva. V. cultiv). Locuitor al uneĭ coloniĭ. Plantator, acela care cultivă pămîntu într´o colonie: coloniĭ Americiĭ, Algeriiĭ. În evu mediŭ, cultivator liber pe un pămînt seniorial. – Și colonist, -ă (germ. kolonist). V. moștean.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

colón s. v. COLONIST. DOUĂ PUNCTE.

Intrare: colon (persoană, vers, ban)
colon (pl. -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colon colonul
plural coloni colonii
genitiv-dativ singular colon colonului
plural coloni colonilor
vocativ singular
plural
colon (pl. -es) substantiv masculin
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colon colonul
plural colones
genitiv-dativ singular colon colonului
plural colones
vocativ singular
plural