colonie f. 1. reunire de oameni cari părăsesc țara lor și se duc de s’așează într’altă țară, unde cultivă pământul; fig. colonii de lumi pierdute EM.; 2. țară locuită de o colonie; 3. toți supușii străini dintr’un oraș: colonia franceză din București; 4. așezământ fundat de o națiune într’o țară străină, mai ales într’o altă parte a lumii. Cele trei mari puteri coloniale sunt: Anglia, Franța și Olanda. Coloniile engleze au o populațiune de 220 mil. loc cu 20 mil. kmp. și fac cu Anglia un comerț de 4½ miliarde; coloniile franceze se ridică la vr’o 30 mil., loc. pe o suprafață de 1,8 mil. kmp. și comerțul lor cu Franța e d’aproape 1½ miliard; coloniile olandeze au 28 mil. loc., 2 mil. kmp. și fac cu Olanda un comerț de 200 milioane.