3 intrări

Articole pe această temă:

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

colonél1 sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 261/5 / Pl: ~ei / E: fr colonel, it colonello] 1 Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior. 2 Persoană care poartă acest grad. 3 Locotenent- ~ Ofițer cu grad superior, între maior și colonel. 4 Persoană care poartă gradul de locotenent-colonel. 5 General- ~ General care comandă un corp de armată. 6 Persoană care poartă gradul de general-colonel (5).

colonél2 sn [At: LTR / E: ger colonel] Corp de literă de șapte puncte tipografice.

COLONÉL1, colonei, s. m. Cel mai mare grad de ofițer superior din armata României; pe scară ierarhică, urmează gradului de locotenent-colonel; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. colonel.[1]

  1. În original, acc. greșit: COLÓNEL. LauraGellner

COLONÉL2 s. n. Corp de literă de șapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel.

COLONÉL2 s. n. Corp de literă de șapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel.

COLONÉL1, colonei, s. m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad. – Din fr. colonel.

COLONÉL, colonei, s. m. Ofițer superior în ierarhia militară, imediat inferior generalului. Colonelul Alexandru Cuza a dat mîna prietenește cu moș Ion Roată. CREANGĂ, A. 156. Îi dete rangul de colonel în armie. NEGRUZZI, S.II 144. Locotenent-colonel = ofițer superior maiorului și inferior colonelului. – Pl. și: (învechit) coloneli (MACEDONSKI, O. III 22).

colonél2 (corp de literă) s. n.

colonél1 (ofițer) s. m., pl. colonéi; abr. col.

COLONÉL s. (MIL.) (înv.) oberst, oberșter, polcovnic. (~ul comandă de obicei un regiment.)

COLONÉL s.n. (Poligr.) Corp de literă de șapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel].

COLONÉL s.m. Grad de ofițer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofițer purtând acest grad. ◊ Locotenent colonel = grad de ofițer superior maiorului; ofițer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello].

COLONÉL2 s. n. corp de literă de șapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel)

COLONÉL1 s. m. grad de ofițer superior, imediat inferior generalului. ◊ locotenent ~ = grad de ofițer superior maiorului. (<fr. colonel)

colonél (colonéi), s. m. – Grad de ofițer superior; persoană care poartă acest grad. It. collonello (sec. XVIII) și apoi din fr. colonel.Der. coloneasă, s. f. (soție de colonel).

COLONÉL ~i m. 1) Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general. 2) Persoană care are acest grad. /<fr. colonel

*colonél m., pl. și (fr. colonel, it. colonnello, d. colonna, coloană, șir de oamenĭ). Ofițer superior care comandă un regiment. Ofițer care deși nu comandă trupa, e considerat ca un comandant de regiment: colonel de stat major.

generál-colonél s. m., pl. generáli-colonéi; abr. gen.-col.

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt.-col.

arată toate definițiile

Intrare: colonel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonel
  • colonelul
  • colonelu‑
plural
  • colonei
  • coloneii
genitiv-dativ singular
  • colonel
  • colonelului
plural
  • colonei
  • coloneilor
vocativ singular
  • colonelule
  • colonele
plural
  • coloneilor
Intrare: general-colonel
general-colonel substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general-colonel
  • generalul-colonel
plural
  • generali-colonei
  • generalii-colonei
genitiv-dativ singular
  • general-colonel
  • generalului-colonel
plural
  • generali-colonei
  • generalilor-colonei
vocativ singular
plural
Intrare: locotenent-colonel
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locotenent-colonel
  • locotenent-colonelul
plural
  • locotenenți-colonei
  • locotenenți-coloneii
genitiv-dativ singular
  • locotenent-colonel
  • locotenent-colonelului
plural
  • locotenenți-colonei
  • locotenenți-coloneilor
vocativ singular
  • locotenent-colonelule
plural
  • locotenenți-coloneilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

general-colonel

  • comentariu abreviere gen.-col.
    surse: DOOM 2

etimologie: