17 definiții pentru colonel (ofițer)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLONÉL1, colonei, s. m. Cel mai mare grad de ofițer superior din armata României; pe scară ierarhică, urmează gradului de locotenent-colonel; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. colonel.[1]

  1. În original, acc. greșit: COLÓNEL. LauraGellner

colonel1 sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 261/5 / Pl: ~ei / E: fr colonel, it colonello] 1 Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior. 2 Persoană care poartă acest grad. 3 Locotenent-~ Ofițer cu grad superior, între maior și colonel. 4 Persoană care poartă gradul de locotenent-colonel. 5 General-~ General care comandă un corp de armată. 6 Persoană care poartă gradul de general-colonel (5).

COLONÉL1, colonei, s. m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad. – Din fr. colonel.

COLONÉL, colonei, s. m. Ofițer superior în ierarhia militară, imediat inferior generalului. Colonelul Alexandru Cuza a dat mîna prietenește cu moș Ion Roată. CREANGĂ, A. 156. Îi dete rangul de colonel în armie. NEGRUZZI, S.II 144. Locotenent-colonel = ofițer superior maiorului și inferior colonelului. – Pl. și: (învechit) coloneli (MACEDONSKI, O. III 22).

COLONÉL s.m. Grad de ofițer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofițer purtând acest grad. ◊ Locotenent colonel = grad de ofițer superior maiorului; ofițer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello].

COLONÉL1 s. m. grad de ofițer superior, imediat inferior generalului. ◊ locotenent ~ = grad de ofițer superior maiorului. (<fr. colonel)

colonél s. m. Organul genital masculin ◊ „Incidentul Lorena Bobbitt nu este o noutate frapantă pentru Thailanda, unde nevestele și fătucile geloase își sancționează de regulă masculii rătăcitori, prin lorenirea podoabelor intime (ziariștii americani numesc deja delicata operațiune cu verbul de tranziție «to bobbitt»!). Practica este atât de obișnuită, încât doctorii thailandezi au devenit experți în suturarea coloneilor tăiați.” R.l. 28 V 94 p. 10; v. și loreni, măciucă

COLONÉL ~i m. 1) Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general. 2) Persoană care are acest grad. /<fr. colonel

*colonél m., pl. și (fr. colonel, it. colonnello, d. colonna, coloană, șir de oamenĭ). Ofițer superior care comandă un regiment. Ofițer care deși nu comandă trupa, e considerat ca un comandant de regiment: colonel de stat major.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colonél1 (ofițer) s. m., pl. colonéi; abr. col.

colonél (ofițer) s. m., pl. colonéi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLONÉL s. (MIL.) (înv.) oberst, oberșter, polcovnic. (~ul comandă de obicei un regiment.)

COLONEL s. (MIL.) (înv.) oberst, oberșter, polcovnic. (~ comandă de obicei un regiment.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colonél (colonéi), s. m. – Grad de ofițer superior; persoană care poartă acest grad. It. collonello (sec. XVIII) și apoi din fr. colonel.Der. coloneasă, s. f. (soție de colonel).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

colonel, colonei s. m. (deț.) chiștoc de dimensiune medie.

Intrare: colonel (ofițer)
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonel
  • colonelul
  • colonelu‑
plural
  • colonei
  • coloneii
genitiv-dativ singular
  • colonel
  • colonelului
plural
  • colonei
  • coloneilor
vocativ singular
  • colonelule
  • colonele
plural
  • coloneilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colonel (ofițer)

  • 1. Cel mai mare grad de ofițer superior din armata României; pe scară ierarhică, urmează gradului de locotenent-colonel; persoană care poartă acest titlu.
    exemple
    • Colonelul Alexandru Cuza a dat mîna prietenește cu moș Ion Roată. CREANGĂ, A. 156.
      surse: DLRLC
    • Îi dete rangul de colonel în armie. NEGRUZZI, S.II 144.
      surse: DLRLC
  • comentariu abreviere col.
    surse: DOOM 2
  • comentariu învechit Plural și: coloneli.
    surse: DLRLC

etimologie: