2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coléric, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr colérique] 1-2 (Persoană) care se înfurie ușor.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -e, adj. (Despre oameni) Care se supără ușor, care are izbucniri de mînie. ◊ (Despre ceea ce caracterizează natura omenească) Temperament coleric.

COLÉRIC, -Ă adj. (Rar) Irascibil, supărăcios, nervos, mânios. [< fr. colérique].

COLÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie. (< fr. colérique)

COLÉRIC ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care se caracterizează prin dese manifestări de mânie; care se supără ușor. ◊ Temperament ~ temperament caracterizat prin impulsivitate, nestăpânire. /<fr. colérique

*holéric, -ă adj. (d. holeră; fr. cho- și colérique). De holeră: epidemie holerică. Bolnav de holeră. – Fals coleric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coléric adj. m., s. m., pl. colérici; adj. f., s. f. colérică, pl. colérice

coléric adj. m., s. m., pl. colérici; f. sg. colérică, pl. colérice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLÉRIC adj. v. violent.

COLERIC adj. agresiv, bătăios, brutal, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLÉRIC, -Ă (< fr.) adj. 1. (Despre o persoană) Care are izbucniri de mînie. 2. (PSIH.) Temperament (sau tip) c. = unul dintre cele patru tipuri de temperamente în clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin impulsivitate, nestăpînire și care corespunde, în clasificarea lui I.P. Pavlov, tipului de sistem nervos puternic și neechilibrat, cu predominarea excitației asupra inhibiției.

Intrare: coleric (adj.)
coleric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coleric
  • colericul
  • colericu‑
  • colerică
  • colerica
plural
  • colerici
  • colericii
  • colerice
  • colericele
genitiv-dativ singular
  • coleric
  • colericului
  • colerice
  • colericei
plural
  • colerici
  • colericilor
  • colerice
  • colericelor
vocativ singular
plural
Intrare: coleric (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coleric
  • colericul
  • colericu‑
plural
  • colerici
  • colericii
genitiv-dativ singular
  • coleric
  • colericului
plural
  • colerici
  • colericilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)