2 intrări

14 definiții

coléric, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr colérique] 1-2 (Persoană) care se înfurie ușor.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -e, adj. (Despre oameni) Care se supără ușor, care are izbucniri de mînie. ◊ (Despre ceea ce caracterizează natura omenească) Temperament coleric.

coléric adj. m., s. m., pl. colérici; adj. f., s. f. colérică, pl. colérice

coléric adj. m., s. m., pl. colérici; f. sg. colérică, pl. colérice

COLÉRIC adj. v. violent.

COLÉRIC, -Ă adj. (Rar) Irascibil, supărăcios, nervos, mânios. [< fr. colérique].

COLÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie. (< fr. colérique)

COLÉRIC ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care se caracterizează prin dese manifestări de mânie; care se supără ușor. ◊ Temperament ~ temperament caracterizat prin impulsivitate, nestăpânire. /<fr. colérique

*holéric, -ă adj. (d. holeră; fr. cho- și colérique). De holeră: epidemie holerică. Bolnav de holeră. – Fals coleric.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COLÉRIC adj. agresiv, bătăios, brutal, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicós. (Un om, un temperament ~.)

COLÉRIC, -Ă (‹ fr.) adj. 1. (Despre o persoană) Care are izbucniri de mînie. 2. (PSIH.) Temperament (sau tip) c. = unul dintre cele patru tipuri de temperamente în clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin impulsivitate, nestăpînire și care corespunde, în clasificarea lui I.P. Pavlov, tipului de sistem nervos puternic și neechilibrat, cu predominarea excitației asupra inhibiției.

Intrare: coleric (adj.)
coleric adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coleric colericul colerică colerica
plural colerici colericii colerice colericele
genitiv-dativ singular coleric colericului colerice colericei
plural colerici colericilor colerice colericelor
vocativ singular
plural
Intrare: coleric (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coleric colericul
plural colerici colericii
genitiv-dativ singular coleric colericului
plural colerici colericilor
vocativ singular
plural