2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.

coléric, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr colérique] 1-2 (Persoană) care se înfurie ușor.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -e, adj. (Despre oameni) Care se supără ușor, care are izbucniri de mînie. ◊ (Despre ceea ce caracterizează natura omenească) Temperament coleric.

COLÉRIC, -Ă adj. (Rar) Irascibil, supărăcios, nervos, mânios. [< fr. colérique].

COLÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie. (< fr. colérique)

COLÉRIC ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care se caracterizează prin dese manifestări de mânie; care se supără ușor. ◊ Temperament ~ temperament caracterizat prin impulsivitate, nestăpânire. /<fr. colérique

*holéric, -ă adj. (d. holeră; fr. cho- și colérique). De holeră: epidemie holerică. Bolnav de holeră. – Fals coleric.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coleric adj. m., s. m., pl. colerici; adj. f., s. f. colerică, pl. colerice

coléric adj. m., s. m., pl. colérici; f. sg. colérică, pl. colérice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLERIC adj. agresiv, bătăios, brutal, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLÉRIC, -Ă (< fr.) adj. 1. (Despre o persoană) Care are izbucniri de mînie. 2. (PSIH.) Temperament (sau tip) c. = unul dintre cele patru tipuri de temperamente în clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin impulsivitate, nestăpînire și care corespunde, în clasificarea lui I.P. Pavlov, tipului de sistem nervos puternic și neechilibrat, cu predominarea excitației asupra inhibiției.

Intrare: coleric (adj.)
coleric1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coleric
  • colericul
  • colericu‑
  • colerică
  • colerica
plural
  • colerici
  • colericii
  • colerice
  • colericele
genitiv-dativ singular
  • coleric
  • colericului
  • colerice
  • colericei
plural
  • colerici
  • colericilor
  • colerice
  • colericelor
vocativ singular
plural
Intrare: coleric (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coleric
  • colericul
  • colericu‑
plural
  • colerici
  • colericii
genitiv-dativ singular
  • coleric
  • colericului
plural
  • colerici
  • colericilor
vocativ singular
  • colericule
  • colerice
plural
  • colericilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coleric, colericisubstantiv masculin
colerică, colericesubstantiv feminin
coleric, colericăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.