4 intrări

Articole pe această temă:

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

códru sm [At: PSALT. HUR., ap. DA / Pl: ~ri, (rar) ~ri / E: ml *quodrum (= quadrum)] 1 Pădure (mare, deasă, bătrână). 2 (Îlav) Ca în ~ Fără să-i pese de nimeni și de nimic Si: nestingherit. 3 (Îal) Foarte tare. 4 Bucată de pâine sau de mămăligă. 5 (Reg) Bucată de pământ. 6 (Pop; îs) Fetele ~lui Ielele. 7 (Bot; reg; îc) ~l-cucului Planta Lathraea squamaria. 8 (Pex) Munte păduros. 9 (Pgn) Munte. 10 (Îvp; îs) ~ de pământ Pământ mult și roditor. 11 O parte de pădure. 12 (Îs) Popușoi ~ Porumb frumos și înalt (precum copacii din codru (1). 13 (Îppl de haiducie; îlv) A se duce, a se băga, a se trage, a ieși etc. în sau la ~ A se apuca de haiducie. 14 (Îe) Vorbești parcă ai fi în ~ Vorbești prea tare, strigi. 15 (Îe) A aștepta ca pe un ~ verde A aștepta cu mult dor. 16 (Îe) ~ fără lupi nu este Printre oameni sunt și buni și răi. 17 (Îe) I s-a încheiat (sau închis) calea în ~ I s-au curmat drumurile. 18 (Îae) I s-au terminat plăcerile (după întâmpinarea unei greutăți care nu poate fi învinsă). 19 (Îe; pbl) A visa ~ri verzi A visa lucruri imposibile. 20 (Înv; îe) E bun doar de ~ Nu e bun de muncă. 21-22 (Îs) Cântec de ~ Cântec bătrânesc sau doină voinicească. 23 (Înv; îs) Hoț sau voinic de - Haiduc Cf codrean (3). 24 (Îs) Păunașul ~rilor Personaj legendar apărător al dreptății. 25 Măgură.

CÓDRU, codri, s. m. 1. Pădure (mare, deasă, bătrână). ◊ Loc. adv. Ca în codru = nestingherit, fără să-i pese de nimeni și de nimic; foarte tare. 2. Bucată mare de pâine, de mămăligă etc. – Lat. *quodrum (= quadrum).

CÓDRU, codri, s. m. 1. Pădure (mare, deasă, bătrână). ◊ Loc. adv. Ca în codru = nestingherit, fără să-i pese de nimeni și de nimic; foarte tare. 2. Bucată mare de pâine, de mămăligă etc. – Lat. *quodrum (= quadrum).

CÓDRU, codri, s. m. 1. Pădure mare, deasă și bătrînă. În codrul acesta vrăjit Stejarii-s de două milenii. BENIUC, 85. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mîndrei bolți albastre, Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10. Jalnic vîjîie prin noapte glasul codrilor de brad. COȘBUC, P. I 119. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215. ◊ Voinic de codru = haiduc. Codrul Vlăsiei = numele unei păduri vestite odinioară ca adăpost al hoților; fig. țară, oraș, administrație în care nu există control, în care se fură banul public. ◊ Expr. Hoț de codru = hoț care se ascundea odinioară în păduri și ataca pe călători; (astăzi) cel care fură cu îndrăzneală din avutul (public) pe care îl mînuiește. (În poezia populară de haiducie) A se duce (sau a se băga, a trage etc.) în (sau la) codru = a se apuca de haiducie. Rămîi, brazdă, după plug, Că eu de astăzi mă duc Și mă bag în codrii verzi, De astăzi nu mă mai vezi. JARNÍK-BÎRSEANU, 285. Fură ca în codru, se zice despre cel care fură fără rușine din bunurile care i s-au încredințat spre mînuire. 2. (De obicei determinat prin «de pîine», «de mămăligă» etc.) Bucată mare de pîine, de mămăligă etc. Să-ți fac un puișor de mămăligă, să mănînci cu vrun codru dă dovleac. STANOIU, C. I. 30. Înfulicasem cînd unul, cînd altul, din codrul de pîine. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 257. Cînta, jucîndu-și ursul, pe codri [de pîine] și pe bani, Bătrîn dănțuitorul, bătrîn și cîntărețul. DEMETRESCU, O. 66. Cel mai mic nu se amăgi de frumosul miros al bucatelor, ci scoase din sîn codrul de mămăligă și-l mîncă pînă la cea din urmă îmbucătură. POPESCU, II 55.

CÓDRU ~i m. 1) Pădure mare și bătrână. ◊ A lua drumul ~ului a deveni haiduc. A țipa ca în ~ a vorbi foarte tare, ignorând mediul în care se află. 2) Bucată mare dintr-un produs alimentar (pâine, mămăligă, brânză etc.). /<lat. quodrum

codru m. pădure muntoasă, mare și deasă: hoț de codru. [Vechiu rom. (azi Banat) codru, munte = albanez KODRĂ, munte: sensul intermediar e munte păduros (accepțiunea vorbei în macedo-română)].

Codru n. 1. plasă în jud. Iași; 2. vechiul nume al jud. Teleorman; 3. o parte a Banatului.

codru m. bucată mare și rotundă (mai ales de pâine): flămându codrii visează. [Cf. lat. QUADRA, bucată de pâine (medieval CODRA)].

Codru m. ultimul rege al Atenei, se jertfi pentru mântuirea patriei sale (sec. XI a. Cr.).

códru și (Ĭal.) crod m. (cp. cu vsl. krada, rug, grămadă de lemne; rut. koróda, copac rămuros. De aci și alb. kodră, deal. Evoluțiunea semantică ar fi: „copac ramuros, pădure mare, munte, bucată mare”. Cp. cu lat. saltus, munte păduros. Cp. și cu crov). Munte (Ps. S. și azĭ Ban.). Pădure imensă și neumblată. Hoț de codru, tîlhar, bandit. A fura ca’n codru, a fura fără frică de pedeapsă. Bucată mare de pîne orĭ de mămăligă: flămîndu codri visează, și vrabia meĭ (Prov.). V. crihan, cocolan, halcă, șocomete.

cânepă sf [At: (a. 1697) IORGA, B. R. 62 / V: ~napă, ~nipă / Pl: ~pe / E: *canapa (=canabis)] 1 (Bot; șîs ~ de toamnă, ~ de iarnă) Plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze alterne dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe Si: aldan, dudăi, dudău, durhai, durhălani, durhău, durzoi, haldaroi, halduri, handări, handur, hașiș, hlandov, holdani, pordici (Cannabis sativa). 2 (Îcs) De-a dracu-n ~ Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Bot; îs) ~ indiană Varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de Nord și cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). 4 (Bot; îc) ~pa-codrului, ~pa-vrăghiei, ~-de-apă Cânepioară (2) (Eupatorium cannabium). 5 (Bot; reg; îc) ~pa-dracului Torțel (Cuscuta epithymum). 6 (Bot; reg; îae) Torțel (Cuscuta europaea). 7 (Bot; reg; îae) Cătină de garduri (Lycium halimifolium). 8 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Pufuleți (Ageratum houstonianum). 9 (Bot; reg; îae) Troscot (Polygonum aviculare). 10 (Bot; reg; îs) ~ de Bombay Chenaf (fibre textile din import) (Hibiscus cannabinum). 11 Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1). corectată

doámnă sf [At: (a. 1462), ap. TDRG / Pl: ~ne / E: ml dom(i)na] 1-2 Soție a unui domnitor sau a unui boier. 3 (Pgn) Soție. 4 Termen de politețe pentru o femeie căsătorită. 5 (Îs) ~ de onoare Femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei regine, al unei prințese. 6 Stăpână a unei case, a unei gospodării. 7 (Bot; reg; îc) ~-mare sau ~a-codrului Mătrăgună (Atropa belladona). 8 (Bot; reg; lpl) Cârciumărese (Zinnia elegans).

CẤNEPĂ, cânepi, s. f. 1. Plantă erbacee anuală cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunze alterne dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată ca plantă textilă pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe (Cannabis sativa).Cânepă indiană = varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de Nord și cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). ◊ Compus: cânepa-codrului = cânepioară (2). 2. Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1). – Lat. *canapa (= cannabis).

DOÁMNĂ, doamne, s. f. 1. Termen de politețe pentru o femeie (căsătorită). ◊ Doamnă de onoare = femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ Soție. ♦ Spec. (Înv.) Soție a unui domnitor sau a unui boier. ♦ Stăpână a unei case, a unei gospodării. 2. Compus: (Bot.; pop.) doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună. – Lat. dom(i)na.

DOÁMNĂ, doamne, s. f. 1. Termen de politețe pentru o femeie căsătorită. ◊ Doamnă de onoare = femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ Soție. ♦ Spec. Soție a unui domnitor sau a unui boier. ♦ Stăpână a unei case, a unei gospodării. 2. Compus: (Bot.; pop.) doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună. – Lat. dom(i)na.

CÎNÉPĂ s. f. 1. Plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze dințate, purtînd (cea de vară) numai flori bărbătești sau (cea de toamnă) numai flori femeiești; se cultivă pentru fibrele sale care se scot de pe tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe (Cannabis sativa). (Cu sens colectiv) Mă dau iute pe-o creangă mai spre poale, și o dată fac: zup! în niște cînepă. CREANGĂ, A. 40. [Sticletele] zboară, la cînepă se lasă, Ciupește două fire. NEGRUZZI, S. II 302. Avem cînepă de vară, Ș-o mîncă focul pe-afară, Iară cînepă de toamnă în șopron stă ca o doamnă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 457. ◊ Expr. (Glumeț) Cînepa-dracului = păr (încîlcit), plete. Cînd se duce băiatul acasă fără nici un purcel, îl înhață moșneagul de cînepa-dracului, și-i trage o sfîntă de bătaie. ȘEZ. II 154. ◊ Compus: cînepa-codrului = cînepioară (2). 2. Fibrele textile scoase de pe tulpina plantei descrise mai sus. [Oamenii] sînt îmbrăcați în pantaloni largi de cînepă. BOGZA, C. O. 183. Avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107. Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.

Cosminul (Codru) m. odinioară sat lângă Cernăuți, numit obișnuit Dumbrava-Roșie, unde Ștefan-cel-Mare repurtă o victorie strălucită asupra Polonilor (1497).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

códru (co-dru) s. m., art. códrul; pl. códri, art. códrii

códru s. m. (sil. -dru), art. códrul; pl. codri, art. códrii

codru, -dri (doi codri), -rii pl. a. (codrii frumoși).

!cấnepa-códrului (plantă) (-co-dru-) s. f. art., g.-d. art. cấnepii-códrului

arată toate definițiile

Intrare: codru
  • silabație: co-dru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codru
  • codrul
  • codru‑
plural
  • codri
  • codrii
genitiv-dativ singular
  • codru
  • codrului
plural
  • codri
  • codrilor
vocativ singular
  • codrule
plural
  • codrilor
Intrare: Codru
Codru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Codru
Intrare: cânepa-codrului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cânepa-codrului
plural
genitiv-dativ singular
  • cânepii-codrului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: doamna-codrului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doamna-codrului
plural
genitiv-dativ singular
  • doamnei-codrului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

codru

  • 1. Pădure (mare, deasă, bătrână).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: pădure pădurărie silvă diminutive: codruleț 5 exemple
    exemple
    • În codrul acesta vrăjit Stejarii-s de două milenii. BENIUC, 85.
      surse: DLRLC
    • Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mândrei bolți albastre, Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărâna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10.
      surse: DLRLC
    • Jalnic vîjîie prin noapte glasul codrilor de brad. COȘBUC, P. I 119.
      surse: DLRLC
    • Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119.
      surse: DLRLC
    • La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Voinic de codru = haiduc
      surse: DLRLC
    • 1.2. Codrul Vlăsiei = numele unei păduri vestite odinioară ca adăpost al hoților.
      surse: DLRLC
      • 1.2.1. figurat Țară, oraș, administrație în care nu există control, în care se fură banul public.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Hoț de codru = hoț care se ascundea odinioară în păduri și ataca pe călători.
      surse: DLRLC
      • 1.3.1. (Astăzi) cel care fură cu îndrăzneală din avutul (public) pe care îl mânuiește.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A lua drumul codrului = a deveni haiduc.
      surse: NODEX un exemplu
      exemple
      • Rămîi, brazdă, după plug, Că eu de astăzi mă duc Și mă bag în codrii verzi, De astăzi nu mă mai vezi. JARNÍK-BÎRSEANU, 285.
        surse: DLRLC
      • diferențiere (În poezia populară de haiducie) A se duce (sau a se băga, a trage etc.) în (sau la) codru = a se apuca de haiducie.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială Ca în codru = fără să-i pese de nimeni și de nimic; foarte tare.
      surse: DEX '09 sinonime: nestingherit
      • 1.5.1. Fură ca în codru, se zice despre cel care fură fără rușine din bunurile care i s-au încredințat spre mânuire.
        surse: DLRLC
      • 1.5.2. expresie A țipa ca în codru = a vorbi foarte tare, ignorând mediul în care se află.
        surse: NODEX
  • 2. Bucată mare de pâine, de mămăligă etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: codruleț 4 exemple
    exemple
    • Să-ți fac un puișor de mămăligă, să mănânci cu vrun codru dă dovleac. STANOIU, C. I. 30.
      surse: DLRLC
    • Înfulicasem când unul, cînd altul, din codrul de pîine. G.M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 257.
      surse: DLRLC
    • Cînta, jucîndu-și ursul, pe codri [de pîine] și pe bani, Bătrîn dănțuitorul, bătrîn și cântărețul. DEMETRESCU, O. 66.
      surse: DLRLC
    • Cel mai mic nu se amăgi de frumosul miros al bucatelor, ci scoase din sîn codrul de mămăligă și-l mîncă pînă la cea din urmă îmbucătură. POPESCU, II 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

cânepa-codrului

etimologie:

doamna-codrului

etimologie: