5 intrări

Articole pe această temă:

38 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

codát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: coda] (D. texte scrise în limbaj obișnuit) Transformat în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (3).

codát, -ă [At: DEX2 / Pl: ~áți, ~e / E: coadă + -at] 1 a (D. animale) Cu coada lungă și stufoasă Si: codălat (4-5). 2 a (D. ochi) Migdalat. 3 sm (Ent; pop) Vierme care se face în brânză, slănină stricată sau în mere. 4 sm (Ent; pop) Larvă a lardariului Si: strepede. 5 sm (Ent) Larvă (cu codă) a muștei Cristalis tenax. 6 sm (Zlg) Pui de broască Si: mormoloc

codát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: coda] (Rar) Codare.

CODÁT, -Ă, codați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are coadă (lungă și stufoasă). 2. (Despre ochi) Prelung, migdalat. – Coadă + suf, -at.

CODÁT, -Ă, codați, -te, adj. 1. (Despre animale) Cu coada lungă și stufoasă 2. (Despre ochi) Prelung, migdalat. – Coadă + suf. -at.

CODÁT, -Ă, codați, -te, adj. 1. (Despre ochi) Prelung, migdalat. 2. (Despre animale) Cu coadă lungă, mare, stufoasă. Și codat, Și colțat, Și isteț, Și-ndrăzneț (Lupul). ȘEZ. XIII 25.

codát adj. m., pl. codáți; f. codátă, pl. codáte

codát adj. m., pl. codáți; f. sg. codátă, pl. codáte

CODÁT adj. v. pedunculat.

codát, codáți, s.m. (reg.) mormoloc.

CODÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre animale) Care are coadă lungă și stufoasă; cu coadă lungă și stufoasă. 2) (despre ochi) Care are formă alungită și subțiată spre tâmple; migdalat. /coadă + suf. ~at

codat a. 1. cu coadă (de vite) sau cu peduncul (de plante); 2. cu coada ochiului mare. ║ m. Mold. mormoloc (după coada-i cea lungă).

codát, -ă adj. Caudat, cu coadă. Ochĭ codațĭ, ochĭ lungĭ, ca migdalele. S. m. Fam. (Mold. sud.). Verme [!] (larvă) de poame: cireșele astea aŭ codațĭ. Verme de excremente (larva mușteĭ eristalis tenax). Mormoloc, puĭ de broască. V. cîșiță.

codáț sm [At: DA / Pl: ~i / E: nct] Codan (5).

CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.

!pițigói-codát (pasăre) s. m., pl. pițigói-codáți, art. pițigóii-codáți

codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. și pl. codeáză

Intrare: coda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coda codare codat codând singular plural
codea codați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) codez (să) codez codam codai codasem
a II-a (tu) codezi (să) codezi codai codași codaseși
a III-a (el, ea) codea (să) codeze coda codă codase
plural I (noi) codăm (să) codăm codam codarăm codaserăm, codasem*
a II-a (voi) codați (să) codați codați codarăți codaserăți, codaseți*
a III-a (ei, ele) codea (să) codeze codau coda codaseră
Intrare: codaț
codaț
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codaț codațul
plural codați codații
genitiv-dativ singular codaț codațului
plural codați codaților
vocativ singular
plural
Intrare: codat
codat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codat codatul coda codata
plural codați codații codate codatele
genitiv-dativ singular codat codatului codate codatei
plural codați codaților codate codatelor
vocativ singular
plural
Intrare: Codat
Codat
Intrare: pițigoi-codat
pițigoi-codat substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pițigoi-codat pițigoiul-codat
plural pițigoi-codați pițigoii-codați
genitiv-dativ singular pițigoi-codat pițigoiului-codat
plural pițigoi-codați pițigoilor-codați
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)