13 definiții pentru codifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CODIFICÁ, codífic, vb. I. Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. – După fr. codifier.

CODIFICÁ, codífic, vb. I. Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. – După fr. codifier.

codifica vt [At: MAIORESCU, CR. III, 172/7 / Pzi: codífic / E: fr codifier] 1 A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. 2 (Prc) A prevedea ceva într-o (sau printr-o) lege.

CODIFICÁ, codífic, vb. I. Tranz. A sistematiza, a reuni într-un cod normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. În Republica Populară Romînă a fost codificată din nou întreaga legislație, pe baze democrate.

CODIFICÁ vb. I. tr. A reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. [p. i. codífic, 3.6 -că. / cf. fr. codifier].

CODIFICÁ vb. tr. 1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. 2. a coda2. (< fr. codifier)

A CODIFICÁ codífic tranz. (norme, dispoziții legislative) A reuni într-un cod. /<fr. codifier

codificà v. 1. a reuni legile împrăștiate într’un cod; 2. fig. a coordona într’un tot.

*codífic, a v. tr. (d. cod și fic ca’n edific). Adun și daŭ formă de cod: a codifica legile, formulele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

codificá (a ~) vb., ind. prez. 3 codífică

codificá vb., ind. prez. 1 sg. codífic, 3 sg. și pl. codífică

codifica (ind. prez. 3 sg. și pl. codifică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A codifica ≠ a decoda, a decodifica

Intrare: codifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • codifica
  • codificare
  • codificat
  • codificatu‑
  • codificând
  • codificându‑
singular plural
  • codifică
  • codificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • codific
(să)
  • codific
  • codificam
  • codificai
  • codificasem
a II-a (tu)
  • codifici
(să)
  • codifici
  • codificai
  • codificași
  • codificaseși
a III-a (el, ea)
  • codifică
(să)
  • codifice
  • codifica
  • codifică
  • codificase
plural I (noi)
  • codificăm
(să)
  • codificăm
  • codificam
  • codificarăm
  • codificaserăm
  • codificasem
a II-a (voi)
  • codificați
(să)
  • codificați
  • codificați
  • codificarăți
  • codificaserăți
  • codificaseți
a III-a (ei, ele)
  • codifică
(să)
  • codifice
  • codificau
  • codifica
  • codificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

codifica

  • 1. A sistematiza și a reuni într-un cod normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În Republica Populară Română a fost codificată din nou întreaga legislație, pe baze democrate.
      surse: DLRLC
  • 2. A coda.
    surse: MDN '00 sinonime: coda (vb.) antonime: decoda decodifica

etimologie: