2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoloșit2, ~ă a [At: GHICA, S. 406 / Pl: ~iți, ~e / E: cocoloși] 1-2 (D. lucruri) Care este sau care a fost făcut cocoloș Si: (reg) golomozit. 3 (Fig; d. vietăți) Ghemuit. 4 (D. persoane) înfășurat în (prea) multe haine Si: înfofolit, încotoșmănat, cocolit2 (1). 5 (D. un lucru incorect, o greșeală etc.) Care a fost tăinuit Si: acoperit, ascuns, mușamalizat.

cocoloșit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cocoloși] 1-4 Cocoloșire (1-4). 5 (Pfm) Răsfățare. 6 (Pfm) Înfofolire.

cocoloșí [At: ANON. CAR. / V: ~ozí / Pzi: ~șesc / E: cocoloș] 1-2 vtr A (se) face cocoloș (1). 3 vr (D. vietăți) A se ghemui. 4 vr (Pex; d. vietăți) A se culca. 5 (Îe) A ~ cuiva vorba A răstălmăci vorbele, pentru a scăpa cu minciuna. 6 (Îae) A face pe cineva să se încurce. 7 (Îe) A o ~ A nimeri prost. 8-9 vt A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva Si: a mușamaliza. 10 vt (Pfm; mai ales d. copii) A răsfăța. 11-12 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 13 vt (Nob) A face ceva la repezeală și rău Si: a încurca.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6. 2. Tranz. (Mai ales despre copii) A răsfăța, a răzgîia, a cocoli. 3. Refl. (Despre persoane) A se înveli, a se înfășură în prea multe haine; a se înfofoli, a se încotoșmăna. Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38. ◊ Tranz. Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143. 3. Tranz. A face (ceva) cocoloș, a face ghem, mototol. Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123. Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100. [Tulburarea] aceasta ii venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă. ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.

A SE COCOLOȘÍ se ~éște intranz. A se face cocoloș. /Din cocoloș

A COCOLOȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se cocoloșească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă; a mușamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna. /Din cocoloș

cocoloșí v. 1. a face cocoloș, a mototoli: a cocoloși hârtia; 2. fig. a acoperi, a ascunde (o faptă rea).

cocoloșésc v. tr. (d. cocoloș). Vest. Fac cocoloș, mototolesc, boțesc. Fig. Fac mușama. acoper o faptă rea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocoloșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 să cocoloșeáscă

cocoloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoloșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCOLOȘÍ vb. v. boți, încotoșmăna, înfofoli, mototoli, șifona.

COCOLOȘÍ vb. v. mușamaliza.

cocoloși vb. v. BOȚI. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI. MOTOTOLI. ȘIFONA.

COCOLOȘI vb. a mușamaliza, (prin Olt.) mitocosi. (Vrea să ~ niște nereguli.)

Intrare: cocoloșit
cocoloșit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoloșit
  • cocoloșitul
  • cocoloșitu‑
  • cocoloși
  • cocoloșita
plural
  • cocoloșiți
  • cocoloșiții
  • cocoloșite
  • cocoloșitele
genitiv-dativ singular
  • cocoloșit
  • cocoloșitului
  • cocoloșite
  • cocoloșitei
plural
  • cocoloșiți
  • cocoloșiților
  • cocoloșite
  • cocoloșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cocoloși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoloși
  • cocoloșire
  • cocoloșit
  • cocoloșitu‑
  • cocoloșind
  • cocoloșindu‑
singular plural
  • cocoloșește
  • cocoloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoloșesc
(să)
  • cocoloșesc
  • cocoloșeam
  • cocoloșii
  • cocoloșisem
a II-a (tu)
  • cocoloșești
(să)
  • cocoloșești
  • cocoloșeai
  • cocoloșiși
  • cocoloșiseși
a III-a (el, ea)
  • cocoloșește
(să)
  • cocoloșească
  • cocoloșea
  • cocoloși
  • cocoloșise
plural I (noi)
  • cocoloșim
(să)
  • cocoloșim
  • cocoloșeam
  • cocoloșirăm
  • cocoloșiserăm
  • cocoloșisem
a II-a (voi)
  • cocoloșiți
(să)
  • cocoloșiți
  • cocoloșeați
  • cocoloșirăți
  • cocoloșiserăți
  • cocoloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoloșesc
(să)
  • cocoloșească
  • cocoloșeau
  • cocoloși
  • cocoloșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoloși

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face cocoloș, a (se) mototoli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boți mototoli șifona 3 exemple
    exemple
    • Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123.
      surse: DLRLC
    • Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • [Tulburarea] aceasta îi venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile.
      exemple
      • De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. reflexiv tranzitiv A (se) înfofoli.
    exemple
    • Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38.
      surse: DLRLC
    • Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cocoloș
    surse: DEX '09 DEX '98