2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoloșire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cocoloși] 1 Strângere cocoloș a unui obiect Si: cocoloșeală (1), cocoloșit1 (1), cocoloșitură (1). 2 Ghemuire a vietăților Si: cocoloșeală (2), cocoloșit1 (2), cocoloșitură (2). 3 (Pex) Culcare a animalelor Si: cocoloșeală (3), cocoloșit1 (3), cocoloșitură (3). 4 Trecere cu vederea sau ascundere a lipsurilor, a greșelilor, a faptelor reprobabile ale cuiva Si: cocoloșeală, cocoloșit1 (4), cocoloșitură (4) Cf bagatelizare, mușamalizare, tăinuire. 5 (Pfm) Răsfățare. 6 (Pfm) Înfofolire.

COCOLOȘÍRE, cocoloșiri, s. f. Acțiunea de a (se) cocoloși; cocoloșeală. – V. cocoloși.

COCOLOȘÍRE, cocoloșiri, s. f. Acțiunea de a (se) cocoloși; cocoloșeală. – V. cocoloși.

COCOLOȘÍRE, cocoloșiri, s. f. Acțiunea de a cocoloși. Acoperire, mușamalizare (a lipsurilor, a greșelilor etc.). [Lenin a dezvăluit] adevărata înfățișare a «prietenilor poporului», a acelor narodnici-liberali care în realitate lucrau împotriva poporului, predicînd cocoloșirea antagonismelor de clasă și înțelegerea cu guvernul țarist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/3.

cocoloșí [At: ANON. CAR. / V: ~ozí / Pzi: ~șesc / E: cocoloș] 1-2 vtr A (se) face cocoloș (1). 3 vr (D. vietăți) A se ghemui. 4 vr (Pex; d. vietăți) A se culca. 5 (Îe) A ~ cuiva vorba A răstălmăci vorbele, pentru a scăpa cu minciuna. 6 (Îae) A face pe cineva să se încurce. 7 (Îe) A o ~ A nimeri prost. 8-9 vt A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva Si: a mușamaliza. 10 vt (Pfm; mai ales d. copii) A răsfăța. 11-12 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 13 vt (Nob) A face ceva la repezeală și rău Si: a încurca.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6. 2. Tranz. (Mai ales despre copii) A răsfăța, a răzgîia, a cocoli. 3. Refl. (Despre persoane) A se înveli, a se înfășură în prea multe haine; a se înfofoli, a se încotoșmăna. Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38. ◊ Tranz. Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143. 3. Tranz. A face (ceva) cocoloș, a face ghem, mototol. Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123. Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100. [Tulburarea] aceasta ii venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă. ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.

A SE COCOLOȘÍ se ~éște intranz. A se face cocoloș. /Din cocoloș

A COCOLOȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se cocoloșească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă; a mușamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna. /Din cocoloș

cocoloșí v. 1. a face cocoloș, a mototoli: a cocoloși hârtia; 2. fig. a acoperi, a ascunde (o faptă rea).

cocoloșésc v. tr. (d. cocoloș). Vest. Fac cocoloș, mototolesc, boțesc. Fig. Fac mușama. acoper o faptă rea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocoloșíre s. f., g.-d. art. cocoloșírii; pl. cocoloșíri

cocoloșíre s. f., g.-d, art. cocoloșírii; pl. cocoloșíri

cocoloșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 să cocoloșeáscă

cocoloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoloșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCOLOȘÍRE s. v. mușamalizare.

COCOLOȘIRE s. cocoloșeală, mușamalizare. (~ unor nereguli.)

COCOLOȘÍ vb. v. boți, încotoșmăna, înfofoli, mototoli, șifona.

COCOLOȘÍ vb. v. mușamaliza.

cocoloși vb. v. BOȚI. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI. MOTOTOLI. ȘIFONA.

COCOLOȘI vb. a mușamaliza, (prin Olt.) mitocosi. (Vrea să ~ niște nereguli.)

Intrare: cocoloșire
cocoloșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoloșire
  • cocoloșirea
plural
  • cocoloșiri
  • cocoloșirile
genitiv-dativ singular
  • cocoloșiri
  • cocoloșirii
plural
  • cocoloșiri
  • cocoloșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cocoloși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoloși
  • cocoloșire
  • cocoloșit
  • cocoloșitu‑
  • cocoloșind
  • cocoloșindu‑
singular plural
  • cocoloșește
  • cocoloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoloșesc
(să)
  • cocoloșesc
  • cocoloșeam
  • cocoloșii
  • cocoloșisem
a II-a (tu)
  • cocoloșești
(să)
  • cocoloșești
  • cocoloșeai
  • cocoloșiși
  • cocoloșiseși
a III-a (el, ea)
  • cocoloșește
(să)
  • cocoloșească
  • cocoloșea
  • cocoloși
  • cocoloșise
plural I (noi)
  • cocoloșim
(să)
  • cocoloșim
  • cocoloșeam
  • cocoloșirăm
  • cocoloșiserăm
  • cocoloșisem
a II-a (voi)
  • cocoloșiți
(să)
  • cocoloșiți
  • cocoloșeați
  • cocoloșirăți
  • cocoloșiserăți
  • cocoloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoloșesc
(să)
  • cocoloșească
  • cocoloșeau
  • cocoloși
  • cocoloșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoloșire

  • 1. Acțiunea de a (se) cocoloși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cocoloșeală mușamalizare un exemplu
    exemple
    • [Lenin a dezvăluit] adevărata înfățișare a «prietenilor poporului», a acelor narodnici-liberali care în realitate lucrau împotriva poporului, predicînd cocoloșirea antagonismelor de clasă și înțelegerea cu guvernul țarist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cocoloși
    surse: DEX '98 DEX '09

cocoloși

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face cocoloș, a (se) mototoli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boți mototoli șifona 3 exemple
    exemple
    • Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123.
      surse: DLRLC
    • Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • [Tulburarea] aceasta îi venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile.
      exemple
      • De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. reflexiv tranzitiv A (se) înfofoli.
    exemple
    • Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38.
      surse: DLRLC
    • Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cocoloș
    surse: DEX '09 DEX '98