coco sm vz cocos

coc⁵ sm vz coco

cocos sm [At: DRĂGHICI, R. 139/3 / V: coc, coco, ~cus / Pl: (rar) ~oși / E: ger Kokos] 1 (Îs) Nucă de ~ Fruct al cocotierului, al cărui suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cărui coajă este folosită în industrie. 2 (Îs) Lapte de ~ Suc lăptos al nucii de cocos. 3 (Îs) Ulei de ~ Substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. 4 (Îs) Unt de ~ Ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării, folosit în alimentație.

cocus sm vz cocos

NUCĂ pl. (-ci) sf. 🌿 1 Fructul comestibil al nucului, de formă sferică, cu învelișul din afară verde și cărnos dedesubtul căruia e o coajă tare în care e închis miezul, alcătuit din patru sferturi (🖼 3362); de aci, patru frați într’un cojoc, ghicitoare despre „nucă”; (P): se potrivește, se lovește, se nemerește ca nuca în perete, nu se potrivește de loc: pe loc cîrpește o minciună care se potrivea ca nuca în părete (CRG.); spunînd numa la prostii și neghiobii nemerite ca nuca’n perete (CAR.); se lovi ca nuca în perete și vorba ta (ISP.); jocul în nuci, joc de copii cu nucile ¶ 2 ~-AMERICANĂ, fructul mare și globulos al unui arbore (Bertholletia excelsa) ce crește în regiunea tropicală din America de Sud; miezul comestibil e alb și oleaginos ¶ 3 ~-DE-COCOS 👉 COCOS [n u c].

COCOTIER, cocotieri, s. m. Arbore tropical din familia palmierilor, cultivat mai ales pentru fructele sale comestibile (Cocos nucifera). [Pr.: -ti-er] – Din fr. cocotier.

COCOS s. m. (Mai ales în expr.) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc gustos se întrebuințează ca hrană, iar coaja, fiind alcătuită din fibre de o rezistență specială, este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al acestui fruct.

COCOS s. m. (În expr.) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc se întrebuințează ca hrană și a cărei coajă este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al nucii de cocos. – Germ. Kokos[nuss].

COCOS s.m. Nucă de cocos = fructul cocotierului, care conține un suc hrănitor și fibre textile întrebuințate în industrie; lapte de cocos = suc lăptos extras din nuca de cocos. [< germ. Kokos, cf. fr., port. cocos].

COCOTIER s.m. Specie de palmier din regiunile tropicale, care produce un fruct comestibil, cunoscut sub numele de nucă de cocos. [Pron. -ti-er. / < fr. cocotier].

COCOS s. m. fructul cocotierului. ♦ nucă de ~ = fructul cocotierului, drupă conținând un suc lăptos hrănitor și alte produse alimentare și textile. (< germ. Kokos)

COCOS m.: Nucă de ~ fruct comestibil al cocotierului. Lapte de ~ suc lăptos extras din fructul cocotierului. Ulei de ~ substanță grasă extrasă din fructul cocotierului și folosită la fabricarea săpunurilor de toaletă. /<germ. Kokos

COCOTIER ~i m. Palmier cu trunchiul lung, în vârf având un fascicul de frunze, cu fructe comestibile. [Sil. -ti-er] /<fr. cocotier

còcos m. 1. nuca cocotierului, de mărimea unui pepene; 2. băutură făcută din apă de miambal.

*cócos m., pl. șĭ (pg. coco, pl. cocos). Un fel de palmier care produce nucile de cocos, niște fructe marĭ cît niște pepenĭ micĭ, cafeniĭ, păroase, goale pin ăuntru și pline de un fel de lapte gustos. – Și cocotĭer (fr. cocotier).

cocos s. m.

!nucă-de-cocos (fruct al cocotierului) s. f., g.-d. art. nucii-de-cocos; pl. nuci-de-cocos

cocos s. m.

cocotier s. m. (sil. -ti-er), pl. cocotieri

nucă de cocos s. f. + prep. + s. m.

COCO- „nucleu, sîmbure; capsular, sferic, nuclear”. ◊ gr. kokkos „boabă, sămînță, grăunte” > fr. cocco-, engl. id., it. id., germ. kokko- > rom. coco-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce bacterii sferice; ~gon (v. -gon₁), s. n., celulă reproducătoare, de formă sferică; ~id (v. -id), adj., care are forma unei bacterii sferice; ~lit (v. -lit₁), s. n., 1. Constituent calcaros al cocosferei. 2. Spiculeț calcaros al unor flagelate; ~litofore (v. lito-, v. -for), s. n. pl., organisme vegetale autotrofe, microscopice, prezente în planctonul marin, prevăzute cu un schelet calcaros; ~nemă (v. -nemă), s. f., specie de sporozoare cu spori sferoidali și cu un filament înrulat^[1] într-o vacuolă; ~sferă (v. -sferă), s. f., 1. Masă sferică de origine citoplasmatică avînd, la exterior, cocolite. 2. Schelet extern, calcaros sau silicios, fosilizat, al unor alge flagelate.

nuci de cocos (it. blocchi di legno coreani; engl., fr. temple blocks; germ. Tempelblöcke), instrument idiofon de origine coreană, introdus în orch. simfonică de compozitorii amer. care, la rândul lor, l-au preluat din muzica de jazz*. Instr. este format din 4-7 blocuri de lemn (ovale, turtite, în formă de scoică), scobite înăuntru, cu câte o deschizătură în partea din față și fixate pe un suport. Dimensiunile diferă de la un bloc la altul și din această cauză sunetele au diferite înălțimi.

ARECASTRUM Becc., STUDENIȚĂ, fam. Palmae. Gen cu o singură specie originară din Brazilia, Uruguai, Paraguai și Argentina, palmieri înrudiți cu cocosul: Arecastrum romanzoffianum Bece. (syn. Cocos romanzoffiana Cam.; Cocos plumosa Hook.), foarte ornamental, cu o coroană bogată, înaltă de cca 12 m. La baza pețiolilor frunzelor cresc filamente brune. Frunze, cca 3 m lungime, în verticil de cîte 5, cu numeroase segmente lungi de 1 m și late de 3 cm.

COCOS L., COCOS, fam. Palmae. Gen originar din zonele tropicale și subtropicale ale Americii și Australiei, cca 40 specii. Flori mascule și femele pe același spadice. Frunze de 2-5 m lungime. Fructul, o drupă voluminoasă cu un singur sîmbure comestibil, ca și mugurii terminali.

coco³ s. m. invar. euro.

coco² s. m. sg. bărbat naiv / ușor de înșelat / de dus de nas.

coco¹, cocouri s. n. penis (la copiii mici).

COCO s. v. excrement, fecale.

coco s. v. EXCREMENT. FECALE.

COCOS s. v. cocotier.

COCOS s. v. nucă de cocos.

COCOTIER s. (BOT.; Cocos nucifera) (înv.) cocos.

cocos s. v. COCOTIER.