31 de definiții pentru coastă (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

coástă1 sf [At: PSALT. 37/24 / V: cuástă / Pl: ~te, (reg) coste, costi, ~ / E: ml costa] 1 Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar, în față, de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. 2 (Îs) ~te adevărate Cele șapte coaste de sus ale omului, legate direct de stern. 3 (Îs) ~te false (sau, pop, neadevărate) Cele cinci coaste de sub coastele adevărate, care nu sunt legate direct de stern. 4 (Îs) ~te flotante (sau, pop, slobode) Cele două coaste de jos, care nu sunt legate de stern. 5 (Îpp; îe) A scoate ~ta de drac (din femeie) A bate o femeie, atunci când e rea. 6 (Fam; îe) Slab (sau, irn, gras) de-i poți număra (sau i se văd) ~tele Foarte slab. 7 (Pfm; îe) A mânca ~te prăjite A nu mânca nimic Si: a mânca răbdări prăjite. 8 (Pfm; îe) A bate (sau a freca ori a lăsa) pe cineva la trei (sau patru) ~te, ori a face cuiva pântece din ~te, ori a-i rupe (sau frânge) ~tele A bate rău. 9 (Pfm; îe) A i se lipi cuiva ~tele de foame sau a i se lipi ~tele de pântece ori a avea ~tele lipite A fi foarte flămând. 10 (Pfm; îe) A avea ~tele lipite A fi foarte slab. 11 Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri pân la coapse. 12 Partea laterală a corpului animalelor. 13 (La. obiecte) Latură. 14 (Înv; îs) ~tele luntrei Părțile laterale ale unei bărci. 15 (Îvp; îs) Pe o ~ Stil de înot pe o parte. 16 (Îvp; îlav) Pe o ~ Pe o parte. 17 (Îe) A zăcea pe ~te A zăcea culcat pe o parte. 18 (Înv; îe) A lăsa (sau a pune) pe cineva pe ~te A face să zacă (din bătaie). 19 (Îpp; îe) A-și da ~tele cu cineva A se înțelege în ascuns. 20 (Îvp; îe) A da ~te A da ascultare. 21 (Fam) A avea pe cineva în ~te A se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva. 22 (Îvp; îe) A nu da cuiva din ~ A nu da pace. 23 (Îe) A-i pune cuiva sula în ~ A obliga pe cineva să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu). 24 (Și cu complinirile muntelui, dealului, colnicului etc. sau de munte, de deal etc.) Pantă. 25 (Înv; îlav) De-a ~ta sau din ~te Oblic. 26 (Îrg; îe) De-a ~ta basaraba Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 27 Țărm (al unei mări). 28 Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave. 29 (Iuz) Flanc al unei armate. 30 (Iuz) Cameră laterală. 31 (Bot; reg; îc) ~ta dracului sau ~ta vrăjmașului Sparanghel (Asparagus officinalis).

coástă2 sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: nct] (Reg) Furcă de fier pentru săpat pământul.

COÁSTĂ, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame. 2. Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva. A pune (cuiva) sula în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu). ♦ Latură. ◊ Loc. adv. Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă. ♦ Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave. 3. Pantă abruptă. 4. Mal, țărm (al unei mări). 5. (Înv.) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

COÁSTĂ, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame. 2. Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva. A pune (cuiva) sula în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu). ♦ Latură. ◊ Loc. adv. Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă. ♦ Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave. 3. Pantă. 4. Mal, țărm (al unei mări). 5. (Ieșit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

COÁSTĂ, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele înguste, în formă de arc, care sînt fixate în spate de coloana vertebrală, iar în față merg pînă la osul pieptului, alcătuind toracele animalelor vertebrate. Coastele, deși sînt oase lungi, n-au canal medular.Prin blană-i numeri [ursului] coaste slabe. BENIUC, V. 34. Avea dureri nesuferite în arcurile coastelor și arsuri pe șira spinării. VLAHUȚĂ, O. A. 122. ◊ Expr. Slab, de-i poți număra coastele = foarte slab, slab de tot, uscat. Numai iată ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i număr ai coastele. CREANGĂ, P. 194. 2. Partea laterală a corpului omenesc, mergînd de-a lungul coastelor, de la umeri pînă la coapse; partea analoagă a corpului la animale; flanc. V. rînă. Un junghi i-a ieșit din coastă, parcă l-ar fi spart cineva. PREDA, Î. 159. Meleli înfipse ambii pinteni în coastele armăsarului. NEGRUZZI, S. I 42. ◊ Expr. A zăcea pe coaste = a zăcea culcat din cauza unei boli grave. Dete și peste calul tatălui său din tinerețe, răpciugos, buhos și zăcînd pe coaste. ISPIRESCU, L. 15. A lăsa sau a pune (pe cineva) pe coaste = a-l face să zacă din cauza bătăii M-am întors cu folos, bădie. – Așa? Iți arăt eu ție folos, de te pun pe coaste. SADOVEANU, P. M. 73. A sta cuiva în coaste (sau în coastele cuiva) = a sta prea aproape de cineva și a-l stingheri în mișcări, a-i sta în drum. A avea (pe cineva) în coaste = a se simți stingherit de permanenta apropiere a cuiva, a nu mai putea scăpa de cineva. A pune (cuiva) sula în coastă = a sili, a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut și greu. A i se lipi coastele (de foame) = a fi foarte flămînd, a fi mort de foame. ♦ Partea laterală a unui lucru (spre deosebire de centru sau de celelalte părți); latură, margine. Sicriul cel în care se dădea orz la cai... sta în preajma fîntînii într-o rînă și spart la o coastă. SADOVEANU,J. 228. În coasta casei era un păr bătrîn. VLAHUȚĂ, O. A. 132. Vîntul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare mișcarea vasului era la o parte. BOLINTINEANU, O. 270. ◊ Loc. adv. Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă, înrr-o rînă. Luntrea se răsturnase pe o coastă.Zaharia al lui Uracu stătea pe-o coastă, pe Laviță, cu un cojoc pe el. DUMITRIU, B F. 26. Se culcă pe-o coastă, în iarbă. BUJOR S. 78 3. (Uneori urmat de determinarea «a muntelui», «a dealului», «a movilei» etc.) Suprafața înclinată a unei înălțimi; pantă, clină, povîrniș. Pe coasta muntelui înalt Porniră brazii la asalt, Oșteni pletoși. Prin coama lor Străbate vîntul vuitor. DEȘLIU, M. 14. Sînt copii. Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd. OOȘBUC, P. I 224. Verzi sînt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spînzurate de coastele dealurilor, limpede și senin ceriul tău. RUSSO, O. 22. ◊ Fig. El șezu pe coastele unui nour negru și se uită lung... asupra pămîntului. EMINESCU, N. 65. 4. Mal, țărm (al unei mări sau, mai rar, al unui lac). Coastele Mării Negre.Artilerie de coastă = artilerie care asigură apărarea litoralului, trăgînd contra obiectivelor navale. 5. (Ieșit din uz) Flanc al unei armate. V. a r i p ă. În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cnprinsă-i de pieire și în față și în coaste. EMINESCU, O. I 3 48.

coástă s. f., g.-d. art. coástei; pl. coáste

coástă s. f., g.-d. art. coástei; pl. coáste

COÁSTĂ s. 1. dungă, latură, parte. (Stă întins pe-o ~.) 2. v. flanc. 3. v. pantă. 4. v. țărm.

COÁSTĂ s. v. chingă, cocârlă, crivac.

coástă (coáste), s. f.1. Fiecare din oasele care alcătuiesc toracele. – 2. Hipocondru, deșert. – 3. Latură, parte laterală. – 4. Costișă, pantă, povîrniș. – 5. Mal, țărm. – Mr., megl. coasta, istr. costę. Lat. cǒsta (Pușcariu 389; Candrea-Dens., 383; REW 2279; DAR); cf. vegl. kuasta, it., port. costa, fr. côte, sp. cuesta.Der. costiță, s. f. (coastă sau coastă mică; costiță, cotlet); costoală, s. f. (Trans., pantă, coastă); costină, s. f. (pantă, coastă); costiș, adj. (înclinat, povîrnit); costoi, vb. (a înconjura), formație proprie lui Alecsandri, pe baza fr. côtoyer; costiș(e), s. n. și f. (latură; povîrniș, coastă, pantă); costișeț (var. costeșeț), adj. (oblic, pieziș).

COÁSTĂ ~e f. 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrală cu sternul, formând toracele. 2) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc, de la umăr până la șold; rână. ◊ Slab de-i poți număra ~ele extrem de slab; numai pielea și oasele. A-i rupe (sau a-i frânge) cuiva ~ele a bate zdravăn pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulița) în ~e a) a cere îndeplinirea neîntârziată a unui angajament; a zori; b) a constrânge pe cineva. 3) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; versant; costișă; povârniș; pantă. 4) Linia de contact între uscat și apa mării sau a oceanului; țărm; litoral. ~a Mării Negre. Vas de ~. Navigație de ~. [G.-D. coastei; Sil. coas-tă] /<lat. costa

coastă f. 1. os lat și încovoiat așezat pe părțile laterale ale pieptului: calul zace pe coaste; 2. clina unui deal; 3. mal ce cade pieziș în mare; 4. laturea unei armate: cuprinsă-i oastea de peire și ’n față și ’n coastă EM. [Lat. COSTA].

coástă (oa dift.) f., pl. e (lat. cŏsta, it. pv. pg. costa, fr. côte, sp. cuesta). Os lat și îndoit care formează părțile laterale ale peptuluĭ [!]: a te culca pe o coastă, îĭ numerĭ coastele de slav ce e. Povîrnișu unuĭ deal: calu paște pe o coastă. Lature: vapor izbit în coastă. Mal, țărm de mare: pe coastele Italiĭ. Baterie de coastă, tunurĭ pe malu măriĭ.

CIUPERCĂ DE PE COÁSTĂ s. v. pitarcă.

Coasta Ivoriului f. colonie franceză în Golful Guineii.

Coasta-de-Argint f. nume dat regiunii pitorești a Cadrilaterului, coprinsă între capul Caliacra și satul Ecrena.

Coasta-de-Aur f. 1. șir de dealuri calcare în Franța pe linia despărțitoare a apelor între Ocean și Mediterana, cu vinuri renumite și basinuri huiliere; 2. numele unui departament francez cu 332.000 loc și cu cap. Dijon; 3. partea litoralului Guyenii, între Coasta Ivoriului și Coasta Sclavilor, ocupată de Englezi: 651.000 loc.

Coromandel (Coasta) n. regiunea orientală a Industanului, unde s’află Pondișeri.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coástă s. v. CHINGĂ. COCÎRLĂ. CRIVAC.

COÁSTĂ s. 1. dungă, latură, parte. (Stă întins pe-o ~.) 2. (MIL.) aripă, capăt, flanc, margine, (înv.) corn, mî́necă. (~ a unei armate.) 3. (GEOGR.) clină, coborîș, costișă, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălác, prăvălíș, (înv. și reg.) piáză, scápăt, (reg.) pieptán, pieptár, piezișeá, povî́rghie, prăvál, prăvălitúră, răpăgúș, (prin Munt.) aplecúș, (înv.) baír, povîrnitúră, (fig.) șold. (~ a unui deal.) 4. (GEOGR.) mal, țărm. (Pe ~ Oceanului Atlantic).

Intrare: coastă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coastă coasta
plural coaste coastele
genitiv-dativ singular coaste coastei
plural coaste coastelor
vocativ singular
plural

coastă

  • 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: costiță 3 exemple
    exemple
    • Coastele, deși sunt oase lungi, n-au canal medular.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Prin blană-i numeri [ursului] coaste slabe. BENIUC, V. 34.
      surse: DLRLC
    • Avea dureri nesuferite în arcurile coastelor și arsuri pe șira spinării. VLAHUȚĂ, O. A. 122.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Numai iată ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i numărai coastele. CREANGĂ, P. 194.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A-i rupe (sau a-i frânge) cuiva coastele = a bate zdravăn pe cineva.
      surse: NODEX
  • 2. Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: flanc rână 2 exemple
    exemple
    • Un junghi i-a ieșit din coastă, parcă l-ar fi spart cineva. PREDA, Î. 159.
      surse: DLRLC
    • Meleli înfipse ambii pinteni în coastele armăsarului. NEGRUZZI, S. I 42.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A zăcea pe coaste = a zăcea culcat din cauza unei boli grave.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dete și peste calul tatălui său din tinerețe, răpciugos, buhos și zăcînd pe coaste. ISPIRESCU, L. 15.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A lăsa sau a pune (pe cineva) pe coaste = a-l face să zacă din cauza bătăii.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • M-am întors cu folos, bădie. – Așa? Iți arăt eu ție folos, de te pun pe coaste. SADOVEANU, P. M. 73.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.4. expresie A sta cuiva în coaste (sau în coastele cuiva) = a sta prea aproape de cineva și a-l stingheri în mișcări, a-i sta în drum.
      surse: DLRLC
    • 2.5. expresie A pune (cuiva) sula (sau sulița) în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: constrânge zori (grăbi)
    • 2.6. Partea laterală a unui lucru (spre deosebire de centru sau de celelalte părți).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: latură margine 3 exemple
      exemple
      • Sicriul cel în care se dădea orz la cai... sta în preajma fîntînii într-o rînă și spart la o coastă. SADOVEANU,J. 228.
        surse: DLRLC
      • În coasta casei era un păr bătrîn. VLAHUȚĂ, O. A. 132.
        surse: DLRLC
      • Vîntul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare mișcarea vasului era la o parte. BOLINTINEANU, O. 270.
        surse: DLRLC
      • 2.6.1. locuțiune adverbială Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă, într-o rână.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Luntrea se răsturnase pe o coastă.
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • Zaharia al lui Uracu stătea pe-o coastă, pe Laviță, cu un cojoc pe el. DUMITRIU, B F. 26.
          surse: DLRLC
        • Se culcă pe-o coastă, în iarbă. BUJOR S. 78.
          surse: DLRLC
    • 2.7. Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. (Uneori urmat de determinarea «a muntelui», «a dealului», «a movilei» etc.) Suprafața înclinată a unei înălțimi; pantă abruptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: clină costișă povârniș versant 4 exemple
    exemple
    • Pe coasta muntelui înalt Porniră brazii la asalt, Oșteni pletoși. Prin coama lor Străbate vîntul vuitor. DEȘLIU, M. 14.
      surse: DLRLC
    • Sînt copii. Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd. COȘBUC, P. I 224.
      surse: DLRLC
    • Verzi sînt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spînzurate de coastele dealurilor, limpede și senin ceriul tău. RUSSO, O. 22.
      surse: DLRLC
    • figurat El șezu pe coastele unui nour negru și se uită lung... asupra pămîntului. EMINESCU, N. 65.
      surse: DLRLC
  • 4. Mal, țărm (al unei mări, mai rar al unui lac).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: litoral 3 exemple
    exemple
    • Coastele Mării Negre.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Vas de coastă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Navigație de coastă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 4.1. Artilerie de coastă = artilerie care asigură apărarea litoralului, trăgând contra obiectivelor navale.
      surse: DLRLC
  • 5. învechit Flanc al unei armate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cnprinsă-i de pieire și în față și în coaste. EMINESCU, O. I 3 48.
      surse: DLRLC

etimologie: