13 definiții pentru litoral (țărm)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

litoral, ~ă [At: AR (1829), 691/23 / Pl: (1-2) ~i, ~e, (3-6) ~uri / E: fr littoral, lat littoralis] 1 sn Porțiune de teren situată de-a lungul țărmului oceanului, al mării sau al unui lac. 2 sn (Pex) Țărm. 3 a Care se află pe litoral (1). 4 a Privitor la litoral. 5 a Care se află în apă, aproape de țărm. 6 as) Zonă ~ă Regiune a țărmului mării sau oceanului cuprinsă între limitele minime și cele maxime ale fluxului și refluxului, caracterizată printr-o intensă mișcare a apei, prin abundența luminii și prin prezența unor ecosisteme specifice.

LITORÁL, -Ă, (1) litoraluri, s. n., (2) litorali, -e, adj. 1. S. n. Porțiune de teren situată de-a lungul țărmului oceanului, mării sau al unui lac, pe care de obicei o udă apele. 2. Adj. Care se află pe litoral (1), care formează litoralul, privitor la litoral; care se află (în apă) aproape de țărm. – Din fr. littoral, lat. litoralis.

LITORÁL s. n. Regiune situată de-a lungul mării; țărmul mării. Dominația bizantină mai este menținută numai în cîteva cetăți întărite de pe litoralul dalmatin (= dalmatic). ROSETTI, I. SL. 15.

LITORÁL s.n. Regiune situată de-a lungul țărmului mării; țărmul mării. // adj. Care aparține țărmului mării. ◊ Zonă litorală = a) zonă cuprinzând păturile de apă apropiate de țărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zonă care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – țărm].

LITORÁL, -Ă I. s. n. regiune situată de-a lungul țărmului mării. II. adj. care aparține țărmului mării. ◊ zonă ~ă = a) păturile de apă apropiate de țărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime. ◊ (despre plante) care crește pe țărmul mărilor sau lacurilor. (< fr. littoral, lat. littoralis)

LITORÁL2 ~uri n. Fâșie de pământ situată de-a lungul țărmului unei mări sau al unui ocean. /<fr. littoral, lat. littoralis

litoral n. regiune ce se întinde de alungul mării: litoralul Adriaticei.

*litorál, -ă adj. (lat. littoralis, d. littus, littoris, mal, țărm). De la malu măriĭ: provinciĭ litorale. S. n., pl. e și urĭ. Regiunea de pe malu măriĭ: litoralu Balticiĭ e în general jos și nisipos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

litorál s. n., pl. litoráluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LITORAL s. (GEOGR.) liman, mal, margine, țărm, (înv.) pristaniște, vad. (~ Mării Negre.)

Intrare: litoral (țărm)
litoral1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • litoral
  • litoralul
  • litoralu‑
plural
  • litoraluri
  • litoralurile
genitiv-dativ singular
  • litoral
  • litoralului
plural
  • litoraluri
  • litoralurilor
vocativ singular
plural
litoral2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: IVO-III, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • litoral
  • litoralul
  • litoralu‑
plural
  • litorale
  • litoralele
genitiv-dativ singular
  • litoral
  • litoralului
plural
  • litorale
  • litoralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)