12 definiții pentru litoral (țărm)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

litoral, ~ă [At: AR (1829), 691/23 / Pl: (1-2) ~i, ~e, (3-6) ~uri / E: fr littoral, lat littoralis] 1 sn Porțiune de teren situată de-a lungul țărmului oceanului, al mării sau al unui lac. 2 sn (Pex) Țărm. 3 a Care se află pe litoral (1). 4 a Privitor la litoral. 5 a Care se află în apă, aproape de țărm. 6 as) Zonă ~ă Regiune a țărmului mării sau oceanului cuprinsă între limitele minime și cele maxime ale fluxului și refluxului, caracterizată printr-o intensă mișcare a apei, prin abundența luminii și prin prezența unor ecosisteme specifice.

LITORÁL, -Ă, (1) litoraluri, s. n., (2) litorali, -e, adj. 1. S. n. Porțiune de teren situată de-a lungul țărmului oceanului, mării sau al unui lac, pe care de obicei o udă apele. 2. Adj. Care se află pe litoral (1), care formează litoralul, privitor la litoral; care se află (în apă) aproape de țărm. – Din fr. littoral, lat. litoralis.

LITORÁL s. n. Regiune situată de-a lungul mării; țărmul mării. Dominația bizantină mai este menținută numai în cîteva cetăți întărite de pe litoralul dalmatin (= dalmatic). ROSETTI, I. SL. 15.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LITORÁL s.n. Regiune situată de-a lungul țărmului mării; țărmul mării. // adj. Care aparține țărmului mării. ◊ Zonă litorală = a) zonă cuprinzând păturile de apă apropiate de țărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zonă care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – țărm].

LITORÁL, -Ă I. s. n. regiune situată de-a lungul țărmului mării. II. adj. care aparține țărmului mării. ◊ zonă ~ă = a) păturile de apă apropiate de țărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime. ◊ (despre plante) care crește pe țărmul mărilor sau lacurilor. (< fr. littoral, lat. littoralis)

LITORÁL2 ~uri n. Fâșie de pământ situată de-a lungul țărmului unei mări sau al unui ocean. /<fr. littoral, lat. littoralis

litoral n. regiune ce se întinde de alungul mării: litoralul Adriaticei.

*litorál, -ă adj. (lat. littoralis, d. littus, littoris, mal, țărm). De la malu măriĭ: provinciĭ litorale. S. n., pl. e și urĭ. Regiunea de pe malu măriĭ: litoralu Balticiĭ e în general jos și nisipos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

litorál s. n., pl. litoráluri

LITORAL s. (GEOGR.) liman, mal, margine, țărm, (înv.) pristaniște, vad. (~ Mării Negre.)

Intrare: litoral (țărm)
litoral (țărm) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • litoral
  • litoralul
  • litoralu‑
plural
  • litoraluri
  • litoralurile
genitiv-dativ singular
  • litoral
  • litoralului
plural
  • litoraluri
  • litoralurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)