2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșar1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 76 / V: ~ră sf (pl: ări) ~re sf ~riu (S și: ~șea~), ăr, ~șăre sf, ăriu, ~șer~, ~șere sf, erie sf / Pl: ~re, (reg) ~ră, ~șăre, ~șere / E: vsl кошара] 1 Îngrăditură de nuiele, pentru adăpostul vitelor în timpul nopții Si: saia, țarc. 2 Grajd de nuiele. 3 Staul. 4 Strungă. 5 Coteț pentru porci. 6 Magazie pentru uscarea și păstrarea porumbului Si: coșarcă (6), cotarcă (1), grânar, hambar, pătul, porumbar. 7 Îngrăditură de nuiele, cu fundul mai mic, sprijinită pe un dreptunghi de drugi așezați pe trunchiuri groase de lemn, acoperit cu șindrilă sau stuf, în care se ține porumbul Si: coș3 (14), sâsâiac. 8 Șopron pentru păstrarea paielor. 9 Coș3 (17). 10 Leasă pentru uscat fructe Si: coș3 (31), loșniță, slaniță. 11 Coș3 (1) din papură, în care pescarii pun peștele prins. 12 (Pan; dep) Casă rudimentară, fără ferestre. 13 Locuință ciobănească. corectată

coșár2 sm [At: GOLOGAN, C. R. 101 / Pl: ~i / E: coș3 + -ar] 1-7 Persoană care face coșuri3 (1, 3,10-11,17,19, 21). 8-14 Vânzător de coșuri3 (1, 3,10-11,17,19). 15-20 Persoană care curăță coșurile3 (38-43) de funingine Si: hornar, (reg) cotrău, urloier. 21 Persoană care bagă snopii în mașina de treierat.

COȘÁR1, coșare, s. n. Îngrăditură sau construcție de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., sb. košara.

COȘÁR2, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile1 (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri1 (1, 5). – Coș1 + suf. -ar.

COȘÁR2, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile1 (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri1 (1, 5). – Coș1 + suf. -ar.

COȘÁR1, coșare, s. n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție cu pereți din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., scr. košara.

COȘÁR2, coșare, s. n. 1. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vitelor (mai ales vaci, oi). Focuri de vreascuri sînt aprinse în vetre, fumul urcă încet din toate ogrăzile, vacile sînt mulse în coșare. BOGZA, C. O. 379. Veni acasă cu vacile și le băgă în coșar. ISPIRESCU, L. 231. Un coșar în care se adăposteau seara puține vite de hrană, ce pribegeau ziua pe malurile gîrlei. ODOBESCU, S. I 148. 2. Construcție cu pereții din împletitură de nuiele pentru păstrarea la loc uscat și aerisit a porumbului, a paielor etc. Dac-or ieși la muncă să are pămînt ciocoiesc, după învoielile ciocoiului, să le puneți și ălora foc la paie, la coșare! DUMITRIU, B. F. 134. Toamna... darnică... Dat-au in pentru ștergare Și porumb pentru coșare. ALECSANDRI, P. A. 155. Scutură Hambarele, Mătură Coșarele. TEODORESCU, P. P. 670. – Variantă: (Mold.) coșér (ALECSANDRI, P. P. 41) s. n.

COȘÁR1, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri de nuiele sau coșuri pentru căruțe.

COȘÁR2 ~i m. Lucrător specializat în curățarea coșurilor de funingine. /coș + suf. ~ar

COȘÁR1 ~e n. 1) Loc îngrădit pentru închiderea animalelor; ocol; țarc. 2) Construcție cu pereții din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar, pentru păstrarea porumbului în știuleți; pătul; porumbar; sâsâiac; leasă. /<bulg., sb. košara

COȘÁR3 ~i m. Persoană care face coșuri. /coș + suf. ~ar

coșar n. 1. staul pentru vite și cai; 2. fig. casă proastă, fără ferestre, bordeiu. [Slav. KOȘARŬ].

coșar m. cel ce curăță coșul unei sobe.

1) coșár m. (d. coș; sîrb. košar, împletitor de coșurĭ. V. coș 2). Munt. Hornar, curățitor de coșurĭ, de hornurĭ.

2) coșár n., pl. e (vsl. košara, -rĭa, țarc, îngrăditură; bg. košar, stup, košara, staul de nuĭele; ung. kosár, coș. V. coș 2 și coșar 1). Est. Leasă, hambar de nuĭele de păstrat ștulețĭ (popușoĭ pe cĭocălăĭ). Vest. Adăpost de vite, staul. – În est coșăr, lit. coșér. V. stodoală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coșár2 (pătul) s. n., pl. coșáre

coșár1 (hornar) s. m., pl. coșári

coșár (hornar) s. m., pl. coșári

coșár (pătul) s. n., pl. coșáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: coșar (hornar; -i)
coșar (hornar; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșar
  • coșarul
  • coșaru‑
plural
  • coșari
  • coșarii
genitiv-dativ singular
  • coșar
  • coșarului
plural
  • coșari
  • coșarilor
vocativ singular
plural
Intrare: coșar (pătul; -e)
coșar (pătul; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșar
  • coșarul
  • coșaru‑
plural
  • coșare
  • coșarele
genitiv-dativ singular
  • coșar
  • coșarului
plural
  • coșare
  • coșarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)