2 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COȘAR1, coșare, s. n. Îngrăditură sau construcție de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., sb. košara.

COȘAR2, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile1 (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri1 (1, 5). – Coș1 + suf. -ar.

COȘAR2, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile1 (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri1 (1, 5). – Coș1 + suf. -ar.

coșar1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 76 / V: ~ră sf (pl: ări) ~re sf ~riu (S și: ~șea~), ăr, ~șăre sf, ăriu, ~șer~, ~șere sf, erie sf / Pl: ~re, (reg) ~ră, ~șăre, ~șere / E: vsl кошара] 1 Îngrăditură de nuiele, pentru adăpostul vitelor în timpul nopții Si: saia, țarc. 2 Grajd de nuiele. 3 Staul. 4 Strungă. 5 Coteț pentru porci. 6 Magazie pentru uscarea și păstrarea porumbului Si: coșarcă (6), cotarcă (1), grânar, hambar, pătul, porumbar. 7 Îngrăditură de nuiele, cu fundul mai mic, sprijinită pe un dreptunghi de drugi așezați pe trunchiuri groase de lemn, acoperit cu șindrilă sau stuf, în care se ține porumbul Si: coș3 (14), sâsâiac. 8 Șopron pentru păstrarea paielor. 9 Coș3 (17). 10 Leasă pentru uscat fructe Si: coș3 (31), loșniță, slaniță. 11 Coș3 (1) din papură, în care pescarii pun peștele prins. 12 (Pan; dep) Casă rudimentară, fără ferestre. 13 Locuință ciobănească. corectat(ă)

coșar2 sm [At: GOLOGAN, C. R. 101 / Pl: ~i / E: coș3 + -ar] 1-7 Persoană care face coșuri3 (1, 3,10-11,17,19, 21). 8-14 Vânzător de coșuri3 (1, 3,10-11,17,19). 15-20 Persoană care curăță coșurile3 (38-43) de funingine Si: hornar, (reg) cotrău, urloier. 21 Persoană care bagă snopii în mașina de treierat.

COȘAR1, coșare, s. n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție cu pereți din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., scr. košara.

COȘAR2, coșare, s. n. 1. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vitelor (mai ales vaci, oi). Focuri de vreascuri sînt aprinse în vetre, fumul urcă încet din toate ogrăzile, vacile sînt mulse în coșare. BOGZA, C. O. 379. Veni acasă cu vacile și le băgă în coșar. ISPIRESCU, L. 231. Un coșar în care se adăposteau seara puține vite de hrană, ce pribegeau ziua pe malurile gîrlei. ODOBESCU, S. I 148. 2. Construcție cu pereții din împletitură de nuiele pentru păstrarea la loc uscat și aerisit a porumbului, a paielor etc. Dac-or ieși la muncă să are pămînt ciocoiesc, după învoielile ciocoiului, să le puneți și ălora foc la paie, la coșare! DUMITRIU, B. F. 134. Toamna... darnică... Dat-au in pentru ștergare Și porumb pentru coșare. ALECSANDRI, P. A. 155. Scutură Hambarele, Mătură Coșarele. TEODORESCU, P. P. 670. – Variantă: (Mold.) coșer (ALECSANDRI, P. P. 41) s. n.

COȘAR1, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri de nuiele sau coșuri pentru căruțe.

COȘAR2 ~i m. Lucrător specializat în curățarea coșurilor de funingine. /coș + suf. ~ar

COȘAR3 ~i m. Persoană care face coșuri. /coș + suf. ~ar

COȘAR1 ~e n. 1) Loc îngrădit pentru închiderea animalelor; ocol; țarc. 2) Construcție cu pereții din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar, pentru păstrarea porumbului în știuleți; pătul; porumbar; sâsâiac; leasă. /<bulg., sb. košara

coșar m. cel ce curăță coșul unei sobe.

coșar n. 1. staul pentru vite și cai; 2. fig. casă proastă, fără ferestre, bordeiu. [Slav. KOȘARŬ].

1) coșár m. (d. coș; sîrb. košar, împletitor de coșurĭ. V. coș 2). Munt. Hornar, curățitor de coșurĭ, de hornurĭ.

2) coșár n., pl. e (vsl. košara, -rĭa, țarc, îngrăditură; bg. košar, stup, košara, staul de nuĭele; ung. kosár, coș. V. coș 2 și coșar 1). Est. Leasă, hambar de nuĭele de păstrat ștulețĭ (popușoĭ pe cĭocălăĭ). Vest. Adăpost de vite, staul. – În est coșăr, lit. coșér. V. stodoală.

coșer n. Mold. pătul de uscat sau de conservat fructe. [V. coșar].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coșar1 (hornar) s. m., pl. coșari

coșar2 (hambar; lojniță) s. n., pl. coșare

coșar1 (hornar) s. m., pl. coșari

coșar2 (pătul) s. n., pl. coșare

coșar (hornar) s. m., pl. coșari

coșar (pătul) s. n., pl. coșare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COȘAR s. hornar. (~ul curăță coșurile caselor.)

COȘAR s. pătul, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.)

COȘAR s. hornar. (~ curăță coșurile caselor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coșar (-re), s. n.1. Hambar, pătul. – 2. Staul, grajd. – 3. Împletitură de nuiele, leasă. – 4. Colibă, bordei. – Var. coșer, coșare, coșară, coșerie. Mr. cușare, megl. cușară. Sl. (bg. košara, sb. kòšara), din aceeași rădăcină ca și coș, fiind vorba în general de împletitură făcute cu nuiele de răchită (Cihac, II, 75; DAR). Totuși, explicația este incertă, fiind vorba de un cuvînt care, în alte limbi sl., provine cu siguranță din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, cf. Wedkiewicz, Mitt. Wien., 274). Berneker 586 a încercat să explice cuvîntul sl. prin rom. casă, mr. cășare (cf. împotrivă Capidan, Raporturile, 207). – Der. coșerar, s. m. (muncitor care face împletituri de răchită; sărman care trăiește într-o colibă). Coștei, s. n. (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui coșar cu bg. kăšta „casă” (Graur, BL, IV, 75), fără legătură cu coștei „castel” (Tiktin). Același lucru se poate spune despre coștereață, s. f. (cocină; ogradă), contaminare a lui coșar cu bg. kăšta „casă”, sb. kučèrica „colibă”, rom. porcăreață, coteneață.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coșar, coșare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei.

coșar, coșare, s.n. – 1. Hambar construit din nuiele împletite (specific în zona Chioar); coștei. Servea pentru depozitarea porumbului. Este îngust de 60-80 cm și lung de 4 m, înalt de 3 m, evazat în partea de sus. Deasupra, un acoperiș de două sau patru ape, din draniță. 2. Țarc mic pentru oi (unde, de regulă, se țin oile șchioape) (Papahagi, 1925; Budești). ♦ (onom.) Coșar, nume de familie (29 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. košara „țarc, îngrăditură”, cf. bg., srb. košara „staul de nuiele” (Scriban, DEX, DER, MDA).

coșar, -e, s.n. – Hambar construit din nuiele, îngust de 60-80 cm și lung de 4 m, înalt de 3 m (specific în zona Chioar); coștei. – Din coș + -ar.

Intrare: coșar (hornar)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșar
  • coșarul
  • coșaru‑
plural
  • coșari
  • coșarii
genitiv-dativ singular
  • coșar
  • coșarului
plural
  • coșari
  • coșarilor
vocativ singular
  • coșarule
  • coșare
plural
  • coșarilor
Intrare: coșar (pătul)
coșar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșar
  • coșarul
  • coșaru‑
plural
  • coșare
  • coșarele
genitiv-dativ singular
  • coșar
  • coșarului
plural
  • coșare
  • coșarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșer
  • coșerul
  • coșeru‑
plural
  • coșere
  • coșerele
genitiv-dativ singular
  • coșer
  • coșerului
plural
  • coșere
  • coșerelor
vocativ singular
plural
coșere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coșare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coșăriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coșăre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coșariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coșeriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coșară (-are) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșa
  • coșara
plural
  • coșare
  • coșarele
genitiv-dativ singular
  • coșare
  • coșarei
plural
  • coșare
  • coșarelor
vocativ singular
plural
coșerie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coșar, coșarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care curăță coșurile și sobele de funingine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hornar
  • 2. Persoană care face coșuri ((1.), (5.)). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Coș + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

coșar, coșaresubstantiv neutru

  • 1. Îngrăditură sau construcție de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Focuri de vreascuri sînt aprinse în vetre, fumul urcă încet din toate ogrăzile, vacile sînt mulse în coșare. BOGZA, C. O. 379. DLRLC
    • format_quote Veni acasă cu vacile și le băgă în coșar. ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
    • format_quote Un coșar în care se adăposteau seara puține vite de hrană, ce pribegeau ziua pe malurile gîrlei. ODOBESCU, S. I 148. DLRLC
    • 1.1. Construcție din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dac-or ieși la muncă să are pămînt ciocoiesc, după învoielile ciocoiului, să le puneți și ălora foc la paie, la coșare! DUMITRIU, B. F. 134. DLRLC
      • format_quote Toamna... darnică... Dat-au in pentru ștergare Și porumb pentru coșare. ALECSANDRI, P. A. 155. DLRLC
      • format_quote Scutură Hambarele, Mătură Coșarele. TEODORESCU, P. P. 670. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.