3 intrări
17 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clefetire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: clefeti] 1 Molfăire. 2 Clefăire (1). 3 Bombănire. 4 Batere a cercurilor la butoi cu clefeteaua. 5 (Reg) Scrântire.
CLEFETÍRE s. f. v. clevetire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
CLEVETÍRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLEVETÍRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clefeti [At: COSTINESCU / Pzi: ~tesc / E: fo] 1-2 vit (Îvr) A molfăi. 3-4 vit (Reg) A clefăi (1). 5 vi A bombăni. 6-7 vtrp A (se) bate cercurile la un butoi cu clefeteaua. 8-9 vtr (Reg; d. membre) A (se) scrânti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clevetire sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 348/34 / V: clefe~ / Pl: ~ri / E: cleveti] (Pfm) 1-2 Cleveteală (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A clefăi (1). Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clevetind din gură. ISPIRESCU, L. 273. 2. A clefăi (2). Căsca și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; bîrfire, ponegrire, calomniere. Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. – Variantă: clefetíre (MACEDONSKI, O. II 224) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cléfăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (rudă cu clevetesc). Est. Mănînc făcînd cu buzele și cu limba un zgomot enervant, ca porcu și oameniĭ necĭoplițĭ. – În vest clefetesc (var. din clevetesc) și cĭófăĭ. V. horpăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
clefetí (a ~) (a clafăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetésc, imperf. 3 sg. clefeteá; conj. prez. 3 să clefeteáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clevetíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetírii; pl. clevetíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clefetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetésc, imperf. 3 sg. clefeteá; conj. prez.3 sg. și pl. clefeteáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clevetíre s. f., g.-d. art. clevetírii; pl. clevetíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CLEFETÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLEVETÍRE s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clefeti vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLEVETIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clefeti
- exemple
- Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clefetind din gură. ISPIRESCU, L. 273.surse: DLRLC
- Căsca... și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244.surse: DLRLC
-
etimologie:
- cf. clefăisurse: DEX '98 DEX '09
clevetire clefetire
- exemple
- Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35.surse: DLRLC
- Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115.surse: DLRLC
- Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi clevetisurse: DEX '98 DEX '09