3 intrări
19 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clefetire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: clefeti] 1 Molfăire. 2 Clefăire (1). 3 Bombănire. 4 Batere a cercurilor la butoi cu clefeteaua. 5 (Reg) Scrântire.
CLEFETIRE s. f. v. clevetire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFETI, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLEFETI, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clefeti [At: COSTINESCU / Pzi: ~tesc / E: fo] 1-2 vit (Îvr) A molfăi. 3-4 vit (Reg) A clefăi (1). 5 vi A bombăni. 6-7 vtrp A (se) bate cercurile la un butoi cu clefeteaua. 8-9 vtr (Reg; d. membre) A (se) scrânti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clevetire sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 348/34 / V: clefe~ / Pl: ~ri / E: cleveti] (Pfm) 1-2 Cleveteală (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFETI, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A clefăi (1). Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clevetind din gură. ISPIRESCU, L. 273. 2. A clefăi (2). Căsca și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; bîrfire, ponegrire, calomniere. Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. – Variantă: clefetire (MACEDONSKI, O. II 224) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cléfăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (rudă cu clevetesc). Est. Mănînc făcînd cu buzele și cu limba un zgomot enervant, ca porcu și oameniĭ necĭoplițĭ. – În vest clefetesc (var. din clevetesc) și cĭófăĭ. V. horpăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clefeti (a ~) (a clefăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetesc, 3 sg. clefetește, imperf. 1 clefeteam; conj. prez. 1 sg. să clefetesc, 3 să clefetească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clevetire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clefeti (a ~) (a clafăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetesc, imperf. 3 sg. clefetea; conj. prez. 3 să clefetească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clevetire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clefeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetesc, imperf. 3 sg. clefetea; conj. prez.3 sg. și pl. clefetească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clevetire s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLEFETI vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLEVETIRE s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clefeti vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLEVETIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clefeti, clefetescverb
-
- Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clefetind din gură. ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
- Căsca... și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244. DLRLC
-
etimologie:
- clefăi DEX '98 DEX '09
clevetire, clevetirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bârfire calomniere defăimare ponegrire
- Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. DLRLC
- Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. DLRLC
- Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. DLRLC
-
etimologie:
- cleveti DEX '98 DEX '09