24 de definiții pentru clenci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLENCI, clenciuri, s. n. (Pop. și fam.) 1. Creangă ale cărei rămurele formează un fel de cârlig. ♦ Ramificație a coarnelor cerbului. 2. Fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče.

clenci sn [At: DOSOFTEI, V. S. 63/2 / V: cleci, clinci, clienci, clincea, clencea sfa / Pl: ~uri / E: bg клинке] 1 Bucată dintr-o creangă (uscată) de care se poate agăța ceva. 2 Ciot (al unei crengi frânte). 3 (Buc) Vreasc. 4 Bucată de lemn strâmb. 5 (Reg) Ramură de corn de cerb. 6 Cârlig. 7 (Îvr) Ghimpe. 8 (Înv; fig) Moșneag gârbov. 9-10 (Reg) Cui (sau cârlig) de prepeleac. 11 (Reg) Ciot cu două brațe. 12 (Reg) Prepeleac. 13 (Reg) Așternut de crengi pe care se așază fânul. 14 (Înv) Proeminență, ca un cârlig, de la capătul de sus al leucei de care se sprijină lanțul. 15 (Îvp) Nuia cu un cârlig în vârf legată de coada coasei. 16 (Pop) Ac al cataramei. 17 (Reg) Clanța ușii. 18 (Înv) Tăietură în unghi cu care se însemnau mieii la urechi. 19 (Pop) Motiv de ceartă. 20 (Pop) Încurcătură. 21 (Înv) Subterfugiu. 22 (Înv) Dispută. 23 (Îrg) Intrigă. 24 (Reg; ave; șîf clincea, clencea) Deloc. 25 (Ics) De-a clencea, de-a clincea Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

CLENCI, clenciuri, s. n. (Pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcațiile coarnelor cerbului. 3. Fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče.

CLENCI, clenciuri, s. n. 1. Bucată dintr-o creangă (uscată) ale cărei rămurele incomplet tăiate formează un fel de cîrlige, de care se poate agăța ceva; cîrlig. Îi scăpară poalele rasei din mînă și se agățară într-un clenci de rădăcină. STĂNOIU, C. I. 158. ♦ Cîrlig. Culai... a aninat ceaunul în clenciul lui, deasupra flăcării. SADOVEANU, N. F. 69. ♦ Ramură a coarnelor cerbului. Doi copoi tineri au dat glas: chiauchiau! ș-un cerb cu douăsprezece clenciuri a ieșit în luncă. SADOVEANU, D. P. 82. 2. Boldul cataramei. O curea cu cataramă Și cu clenciu de argint, Că nu-i alta pe pămînt. ȘEZ. IX 190. 3. Fig. Pricină, motiv (de ceartă). Cu maica Evlampia, desăgărița din Văratec, am avut și eu o dată oleacă de clenci. CREANGĂ, P. 115. Au un clenci de nu se pot împăca. ȘEZ. XXIII 42. ♦ Sens ascuns, tîlc, dedesubt. Afacerea asta are un clenci.

CLENCI ~uri n. pop. 1) Creangă pe ale cărei ramuri bifurcate se poate atârna ceva. 2) (la cerbi) Bifurcație a coarnelor. 3) Cârlig la ușă sau la fereastră. 4) fig. Motiv pentru ceartă. 5) Sens profund ascuns; tâlc; noimă. /<bulg. klințe

clencĭ și clincĭ n., pl. urĭ (cp. cu vsl. klĭučĭ, cîrlig, cheĭe, klĭuka, șiretenie, și klĕčati, a se închina, a șchĭopăta). Vechĭ. Ghimpe. Azĭ. Zîmboc. Ramură de corn la cerb. Fam. Punct dificil într’o afacere (fie p. tine, fie p. a face dificultățĭ adversaruluĭ): a găsi cuĭva un clencĭ. A avea clencĭ cu cineva, a avea neînțelegerĭ cu cineva. A prinde clencĭ de cineva, a prinde dragoste de cineva. V. chițibuș.

clenciu (clinciu) n. Mold. 1. crestătură angulară (la urechile mieilor); 2. fig. șicană, subtilitate juridică; 3. dispută: cu ea am avut și eu odată o leacă de clenciu CR. [Vechiu rom. clinciu, ghimpe, bold; Banat și Oltenia, cleanț, colț de stâncă, Tr. clenciu (clinciu), creangă ciuntită, bucată de lemn strâmb; termeni de origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clenci (creangă bifurcată; bifurcația coarnelor de cerb; motiv de ceartă; sens ascuns) (pop., fam.) s. n., pl. clenciuri

clenci (creangă bifurcată, bifurcația coarnelor de cerb, motiv de ceartă, sens ascuns) (pop., fam.) s. n., pl. clenciuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLENCI s. v. clanță, gătej, ivăr, încuietoare, măsea, surcea, surcică, uscătură, vreasc.

clenci s. v. CLANȚĂ. GĂTEJ. IVĂR. ÎNCUIETOARE. MĂSEA. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clenci (clenciuri), s. n.1. Creangă cu bifurcațiile tăiate parțial de care se pot agăța obiecte diverse. – 2. Bifurcație a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creangă. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limbă de cataramă. – 6. Clanță de ușă. – 7. Încurcătură, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscută, cu excepția faptului de a fi vorba de o creație din familia lui clanț. Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu sl. ključĭ „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klečka „așchie” și DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klinče „cui de potcoavă”. – Der. clenciuros (var. înv. clincios), adj. (noduros). DAR pune în legătură cu clenci adj. înclincit (împerecheat; se spune despre cîini).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clenci, clenciuri, (clinci, clincer), s.n. – (reg.) 1. Par cu crengile retezate la 30-40 cm, pe care se pune iarba la uscat: „În zonele montane, cu precipitații abundente, lucerna, trifoiul și fânul se uscau pe clenciuri” (Dăncuș, 1986: 45). 2. Par în care se pun oalele la uscat; sărcier, sărciner (ALR, 1956: 302). 3. Căpiță (în zona Codru). – Din bg. klinče „cui de potcoavă” (DA, DEX, MDA).

clenci, -uri, (clincer), s.n. – 1. Par cu crengile retezate la 30-40 cm: „În zonele montane, cu precipitații abundente, lucerna, trifoiul și fânul se uscau pe clenciuri” (Dăncuș 1986: 45). 2. Par în care se pun oalele la uscat; sărcier (ALR 1956: 302). – Din bg. klinče „cui de potcoavă” (DA, DEX).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

clenci, clenciuri s. n. 1. sens, tâlc, noimă 2. (intl.) secret aducător de profituri celui căruia îi este dezvăluit 3. (intl.) truc

Intrare: clenci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clenci
  • clenciul
  • clenciu‑
plural
  • clenciuri
  • clenciurile
genitiv-dativ singular
  • clenci
  • clenciului
plural
  • clenciuri
  • clenciurilor
vocativ singular
plural
cleci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
clienci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
clencea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
clincea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clenci, clenciurisubstantiv neutru

popular familiar
  • 1. Creangă ale cărei rămurele formează un fel de cârlig. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cârlig
    • format_quote Îi scăpară poalele rasei din mînă și se agățară într-un clenci de rădăcină. STĂNOIU, C. I. 158. DLRLC
    • 1.1. Cârlig. DLRLC
      sinonime: cârlig
      • format_quote Culai... a aninat ceaunul în clenciul lui, deasupra flăcării. SADOVEANU, N. F. 69. DLRLC
    • 1.2. Ramificație a coarnelor cerbului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Doi copoi tineri au dat glas: chiau – chiau! ș-un cerb cu douăsprezece clenciuri a ieșit în luncă. SADOVEANU, D. P. 82. DLRLC
  • 2. Boldul cataramei. DLRLC
    • format_quote O curea cu cataramă Și cu clenciu de argint, Că nu-i alta pe pămînt. ȘEZ. IX 190. DLRLC
  • 3. figurat Pricină, motiv (de ceartă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu maica Evlampia, desăgărița din Văratec, am avut și eu o dată oleacă de clenci. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
    • format_quote Au un clenci de nu se pot împăca. ȘEZ. XXIII 42. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.