Definiția cu ID-ul 949701:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clénci, clenciuri, (clinci, clincer), s.n. – (reg.) 1. Par cu crengile retezate la 30-40 cm, pe care se pune iarba la uscat: „În zonele montane, cu precipitații abundente, lucerna, trifoiul și fânul se uscau pe clenciuri” (Dăncuș, 1986: 45). 2. Par în care se pun oalele la uscat; sărcier, sărciner (ALR, 1956: 302). 3. Căpiță (în zona Codru). – Din bg. klinče „cui de potcoavă” (DA, DEX, MDA).