23 de definiții pentru clarinet clanaret clarinetă clonoret (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clarinét sn [At: GHICA, S. 356 / V: ~nít, ~ă sf, -rnét, (pop) clanét, clănét, (reg) glanét, clăi~, ~ranét, clanaret, (îrg) clonorét, clanarél, clanétă sf / Pl: ~e / E: fr clarinette, ger Klarinette] Instrument muzical de suflat, din lemn, cu formă de tub lărgit la un capăt și cu găuri laterale care se închid și se deschid cu clape.

CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette.

CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette.

CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în forma unui tub lărgit spre capătul liber și terminat cu o țeavă turtită la capătul prin care se suflă; este prevăzut cu găuri și clape metalice pentru jocul degetelor. Peste puțin sosiră trei țigani la cîrciumă, unul cu vioara, altul cu clarinetul și al treilea cu țimbala. SLAVICI, O. I 136. Își așeză scripca și Trifan clarinetu-i hîrbuit, lipit cu ceară tare. CONTEMPORANUL, VI 1. – Variantă: clarinétă (STANCU, D. 79, GHICA, S. 356) s. f.

CLARINÉT s.n. Instrument muzical de suflat, compus dintr-un tub de lemn, cu muștiuc și ancie simplă și cu clape. [Var. clarinetă s.f. / < fr. clarinette, it. clarinetto].

CLARINÉT s. n. instrument muzical de suflat din lemn, cu muștiuc și ancie simplă, cu clape. (< fr. clarinette, germ. Klarinette)

CLARINÉT ~e n. Instrument muzical de suflat, de forma unui tub lărgit la un capăt, având găuri laterale cu clape, muștiuc și ancie. /<fr. clarinette, germ. Klarinette

*clarinét n., pl. e (it. clarinetto) și clarinetă f., pl.e (fr. clarinette). Muz. Flaut cu bîzîitoare (ance). – Munt. Vulg. clanaret, pl. e. V. fagot.

clanarét sn vz clarinet

clarinétă sf vz clarinet

CLANARÉT s. n. v. clarinet.

CLANARÉT s. n. v. clarinet.

CLARINÉTĂ s. f. v. clarinet.

CLARINÉTĂ s. f. v. clarinet.

CLARINÉTĂ s. f. V. clarinet.

CLARINÉTĂ s.f. v. clarinet.

clarinetă f. instrument de muzică, de lemn, cu țeavă de îmbucat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clarinét s. n., pl. clarinéte

clarinét s. n., pl. clarinéte

arată toate definițiile

Intrare: clarinet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clarinet
  • clarinetul
  • clarinetu‑
plural
  • clarinete
  • clarinetele
genitiv-dativ singular
  • clarinet
  • clarinetului
plural
  • clarinete
  • clarinetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clanaret
  • clanaretul
  • clanaretu‑
plural
  • clanarete
  • clanaretele
genitiv-dativ singular
  • clanaret
  • clanaretului
plural
  • clanarete
  • clanaretelor
vocativ singular
plural
clarinetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clarine
  • clarineta
plural
  • clarinete
  • clarinetele
genitiv-dativ singular
  • clarinete
  • clarinetei
plural
  • clarinete
  • clarinetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clonoret
  • clonoretul
plural
  • clonorete
  • clonoretele
genitiv-dativ singular
  • clonoret
  • clonoretului
plural
  • clonorete
  • clonoretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clarinet clanaret clarinetă clonoret

  • 1. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Peste puțin sosiră trei țigani la cîrciumă, unul cu vioara, altul cu clarinetul și al treilea cu țimbala. SLAVICI, O. I 136.
      surse: DLRLC
    • Își așeză scripca și Trifan clarinetu-i hîrbuit, lipit cu ceară tare. CONTEMPORANUL, VI 1.
      surse: DLRLC

etimologie: