clarinet sn [At: GHICA, S. 356 / V: ~nit, ~ă sf, -rnet, (pop) clanet, clănet, (reg) glanet, clăi~, ~ranet, clanaret, (îrg) clonoret, clanarel, clanetă sf / Pl: ~e / E: fr clarinette, ger Klarinette] Instrument muzical de suflat, din lemn, cu formă de tub lărgit la un capăt și cu găuri laterale care se închid și se deschid cu clape.