Definiția cu ID-ul 909286:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în forma unui tub lărgit spre capătul liber și terminat cu o țeavă turtită la capătul prin care se suflă; este prevăzut cu găuri și clape metalice pentru jocul degetelor. Peste puțin sosiră trei țigani la cîrciumă, unul cu vioara, altul cu clarinetul și al treilea cu țimbala. SLAVICI, O. I 136. Își așeză scripca și Trifan clarinetu-i hîrbuit, lipit cu ceară tare. CONTEMPORANUL, VI 1. – Variantă: clarinétă (STANCU, D. 79, GHICA, S. 356) s. f.