clandestín, ~ă [At: ODOBESCU, S. I. 489 / Pl: ~i, ~e / E: fr clandestin, lat clandestinus] 1 a Care este făcut în secret (fiind oprit de lege sau morală). 2 sm (Îvr) Persoană cu o activitate clandestină (1).

CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.

CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.

CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret (din cauză că e oprit de lege). V. ascuns, tăinuit, ilegal. Activitate clandestină. Ziar clandestin. Deținător clandestin de aparate de radiorecepție.

clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. clandestínă, pl. clandestíne

clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. sg. clandestínă, pl. clandestíne

CLANDESTÍN adj. 1. ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerț ~.) 3. v. samizdat. (Publicații ~.)

Clandestin ≠ legal, licit

CLANDESTÍN, -Ă adj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus].

CLANDESTÍN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus)

CLANDESTÍN ~ă (~i, ~e) Care există (sau acționează) în taină; ilegal; conspirativ. Organizație ~ă. /<fr. clandestin, lat. clandestinus

clandestin a. care se face pe ascuns, mai cu seamă în contra legilor și a moralei.

*clandestin, -ă adj. (lat. clandestinus, d. clam, pe ascuns). Ceĭa ce se face pe ascuns contra legiĭ saŭ moraleĭ: societate clandestină. Adv. În mod clandestin.

CLANDESTIN adj. 1. conspirativ, ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerț ~.)

Lathraea clandestina L. Specie cu flori (buza inferioară mai scurtă, trilobată, cea superioară în formă de coif) mari, violete, în raceme rare. Crește pe rădăcini de copaci, în locuri umbroase. Tulpină foarte ramificată, subțire.