2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clandestín, ~ă [At: ODOBESCU, S. I. 489 / Pl: ~i, ~e / E: fr clandestin, lat clandestinus] 1 a Care este făcut în secret (fiind oprit de lege sau morală). 2 sm (Îvr) Persoană cu o activitate clandestină (1).

CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.

CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.

CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret (din cauză că e oprit de lege). V. ascuns, tăinuit, ilegal. Activitate clandestină. Ziar clandestin. Deținător clandestin de aparate de radiorecepție.

CLANDESTÍN, -Ă adj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus].

CLANDESTÍN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus)

CLANDESTÍN ~ă (~i, ~e) Care există (sau acționează) în taină; ilegal; conspirativ. Organizație ~ă. /<fr. clandestin, lat. clandestinus

clandestin a. care se face pe ascuns, mai cu seamă în contra legilor și a moralei.

*clandestin, -ă adj. (lat. clandestinus, d. clam, pe ascuns). Ceĭa ce se face pe ascuns contra legiĭ saŭ moraleĭ: societate clandestină. Adv. În mod clandestin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. clandestínă, pl. clandestíne

clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. sg. clandestínă, pl. clandestíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLANDESTÍN adj. 1. ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerț ~.) 3. v. samizdat. (Publicații ~.)

CLANDESTIN adj. 1. conspirativ, ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerț ~.)

Clandestin ≠ legal, licit


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Lathraea clandestina L. Specie cu flori (buza inferioară mai scurtă, trilobată, cea superioară în formă de coif) mari, violete, în raceme rare. Crește pe rădăcini de copaci, în locuri umbroase. Tulpină foarte ramificată, subțire.

Intrare: clandestin
clandestin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clandestin
  • clandestinul
  • clandestinu‑
  • clandesti
  • clandestina
plural
  • clandestini
  • clandestinii
  • clandestine
  • clandestinele
genitiv-dativ singular
  • clandestin
  • clandestinului
  • clandestine
  • clandestinei
plural
  • clandestini
  • clandestinilor
  • clandestine
  • clandestinelor
vocativ singular
plural
Intrare: Lathraea clandestina
Lathraea clandestina  nomenclatura binară
compus
  • Lathraea clandestina
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clandestin

etimologie: