clandestin, ~ă [At: ODOBESCU, S. I. 489 / Pl: ~i, ~e / E: fr clandestin, lat clandestinus] 1 a Care este făcut în secret (fiind oprit de lege sau morală). 2 sm (Îvr) Persoană cu o activitate clandestină (1).

CLANDESTIN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret (din cauză că e oprit de lege). V. ascuns, tăinuit, ilegal. Activitate clandestină. Ziar clandestin. Deținător clandestin de aparate de radiorecepție.

CLANDESTIN, -Ă adj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus].

CLANDESTIN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus)

CLANDESTIN ~ă (~i, ~e) Care există (sau acționează) în taină; ilegal; conspirativ. Organizație ~ă. /<fr. clandestin, lat. clandestinus

clandestin a. care se face pe ascuns, mai cu seamă în contra legilor și a moralei.

*clandestin, -ă adj. (lat. clandestinus, d. clam, pe ascuns). Ceĭa ce se face pe ascuns contra legiĭ saŭ moraleĭ: societate clandestină. Adv. În mod clandestin.

clandestin adj. m., pl. clandestini; f. clandestină, pl. clandestine

clandestin adj. m., pl. clandestini; f. clandestină, pl. clandestine

clandestin adj. m., pl. clandestini; f. sg. clandestină, pl. clandestine

CLANDESTIN adj. 1. ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerț ~.) 3. v. samizdat. (Publicații ~.)

CLANDESTIN adj. 1. conspirativ, ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerț ~.)

Clandestin ≠ legal, licit

Lathraea clandestina L. Specie cu flori (buza inferioară mai scurtă, trilobată, cea superioară în formă de coif) mari, violete, în raceme rare. Crește pe rădăcini de copaci, în locuri umbroase. Tulpină foarte ramificată, subțire.