3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clătire sf [At: PSALT. 84/10 / Pl: ~ri / E: clăti] 1 (Înv) Clintire. 2 (Înv) Mișcare. 3 (Înv) Schimbare. 4 (Înv) Cutremurare. 5 (Înv; fig) Șovăire. 6 (Înv; îs) ~a minții Alienare. 7 (înv) Expediție armată. 8 Limpezire cu apă curată. 9 (Rar) Băut.

CLĂTÍRE, clătiri, s. f. Acțiunea de a (se) clăti; limpezire; clătit1. – V. clăti.

CLĂTÍRE, clătiri, s. f. Acțiunea de a (se) clăti; limpezire; clătit1. – V. clăti.

CLĂTÍRE, clădiri, s. f. Acțiunea de a clăti; limpezire, spălare. Clătirea paharelor.

clătí [At: PSALT. SCH. 360 / Pzi: ~tésc / E: vsl клатити] 1-2 vtr (Îvr) A (se) clinti. 3 vt (înv; îe) A nu se ~ nici un fir (de păr) din capul cuiva A rămâne neatins. 4 vr (Înv; d. ființe) A se mișca. 5-6 vir (Înv) A pomi. 7 vr (Înv) A emigra. 8 vr (Înv; d. părțile trupului) A tremura. 9 vr (Înv; d. gene) A se bate. 10-11 vtr (Înv) A (se) clătina (2-3). 12 vt (Înv; îe) A ~ capul A da din cap. 13 vt (Înv; d. câini; îe) A ~ coada A da din coadă. 14 vr (Înv; d. inimă) A bate. 15 vr (Înv; d. apă, valuri) A se mișca violent. 16 vr (Înv; d. apă, valuri) A se izbi (de ceva). 17-18 vtr (D. rufe, vase etc.) A (se) limpezi, după spălare, în apă curată Si: (reg) a clătări. 19-20 vtr (D. față, gură etc.) A (se) curăța cu apă curată. 21-22 vtr (Înv; cu indicarea băuturii) A (se) bea puțin (după ce a mișcat băutura prin gură). 23 vr (Înv) A șovăi. 24-25 vtr (Înv) A (se) modifica. 26 vt (Îvr) A examina. 27 vt (Înv) A zdruncina. 28 vr (Înv) A fi impresionat.

CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. Tranz. A curăța rufe, vase etc., spălându-le ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată; a clătări. ♦ Refl. A se spăla ușor pe mâini, în gură etc. II. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A clătina (1). ♦ Refl. (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. și refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. și refl. A (se) clătina (3). ◊ Expr. (Înv. și pop.) A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viața cuiva. – Din sl. klatiti.

CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. Tranz. A curăța rufe, vase etc., spălându-le ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată; a clătări. ♦ Refl. A se spăla ușor pe mâini, în gură etc. II. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A clătina (1). ♦ Refl. (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. și refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. și refl. A (se) clătina (3). ◊ Expr. A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viața cuiva. – Din sl. klatiti.

CLĂTÍ1, clătesc, vb. IV. Tranz. A curăți spălînd ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată. Pînă ce nu-și clăti mînile cu apă și le șterse de poala unsuroasă a cămeșii... aproape nici nu se uită la mine. HOGAȘ, M. N. 191. Cozile acestea... le-au clătit puțin în apă și-apoi le-au pus în zamă, la foc, să fiarbă. SBIERA, P. 14. Spală-mi, maică, cămășuța Și mi-o clătește la vale, Să-mi treacă de dor, de jale. BIBICESCU, P. P. 127. Unele pînze-nălbea, În gîrlă Că le spăla, În fîntînă Le clătea. TEODORESCU, P. P. 562. ◊ A-și clăti gura (refl. a se clăti în gură) = a-și spăla gura. Dimineața, cînd mă scol, Cu pelin pe ochi mă spăl: Iau în gură, mă clătesc, Dar mai rău mă amărăsc. TEODORESCU, P. P. 352.

CLĂTÍ2, clătesc, vb. IV. Tranz. (învechit, astăzi regional și arhaizant) 1. A clătina (1). Cîte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. SADOVEANU, O. III 364. Muierea se sculă des-de-dimineață și, clătind pe nărodul din pat, îi zice: Dar scoală... RETEGANUL, P. I 1. Ca un vînt ce clătește Pădurea cînd ploaia sosește, Așa din adîncuri de zare Un vuiet prin noapte răsare. COȘBUC, P. II 30. Zilele ca iarna de friguroase-mi fură, Copaci din miezul iernii ce vinturi îi clătesc. ALEXANDRESCU, P. 24, D-așa-i, doamne-ntre străini, Ca mlădița între spini; Suflă vîntul ș-o clătește, De toți spinii mi-o lovește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195. ◊ Fig. Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, P. 132. ◊ Expr. A clăti capul (sau, intranz., din cap) = a clătina din cap, v. clătina. Domnul Cristea a clătit din cap cu îndoială. SADOVEANU, M. C. 37. Cu drept cuvînt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebatprin mintea cărui muritori treceau aceste idei? EMINESCU, N. 33. Bătrîna a ieșit clătind din cap. NEGRUZZI, S. I 27. Refl. Pe Gruia că-l punea Tot în fiere Pînă-n șele, Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate fierele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296. ♦ Refl. (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare (violentă), a se izbi. Numai rîul acuma, numai apele, cînd se clătesc, răspund cu vuiet la gemetele mele. ODOBESCU, S. III 207. Piatra-n Dunăre cădea, Apa-n două se făcea, Valurile se clătea, Trei ceasuri borborosea. TEODORESCU, P. P. 569. 2. A zgudui, a cutremura. Pămîntul îl clătește războinicescul tunet! Zgomot de taberi, șoapte, trece, vîjie-un glas. ALEXANDRESCU, P. 27. Refl. Trîntește Fiul-Oii pe Sfarmă-Piatră, dar îl trîntește cum e data, de s-a clătit pămîntul sub el. RETEGANUL, P. III 61. La acea valmă năprasnică de vaiete și blesteme se clăti încăperea din temelie și grinzile se porniră din locul lor. DELAVRANCEA, S. 95. Stinci în temelie clătindu-se vedem. EMINESCU, O. I 94. Tot palatul s-a clătit pîn’la pămînt. PANN, P. V. II 12. ◊ Fig. Și s-a-ntîmplat o dragoste mare, De s-au clătit temeliile locului. DEȘLIU, G. 31. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, P. 78. ♦ Refl. A se zdruncina. Această prietenie nu s-a clătit prin năvălirea de curînd a tătarilor. BĂLCESCU, O. II 144. 3. A clătina (3). Își clăti tabăra cu multă greutate din pricina drumurilor noroioase. BĂLCESCU, O. II 104. Am un pește... Patru boi abia-l clătește (Plugul). GOROVEI, C. 300 ◊ Refl. [Armata] se clăti de acolo și... merse de tăbărî într-o cîmpie mare. BĂLCESCU, O. II 106. (Expr.) A nu se clăti nu fir de păr din capul cuiva = a nu se primejdui cu nimic viața cuiva. Un fir de păr nu se va clăti din capul înălțimii-tale. NEGRUZZI, S. I 141.

A SE CLĂTÍ mă ~ésc intranz. înv. 1) pop. A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se clătina; a se legăna. 2) (despre ape, valuri) A se lovi cu putere; a se izbi. /<sl. klatiti

A CLĂTÍ2 ~ésc tranz. înv. pop. A face să se clătească. /<sl. klatiti

A CLĂTÍ1 ~ésc tranz. (rufe, veselă etc.) A spăla ușor într-o ultimă apă curată; a trece printr-o apă curată. /<sl. klatiti

clătì v. 1. a sgudui, a clătina: a lumii temelie se mișcă, se clătește GR. AL.; 2. a mișca din loc, a strămuta: își clăti tabăra cu multă greutate BĂLC. 3. (sens obișnuit astăzi) a curăți spălând și frecând: a clăti sticla, paharele, gura; 4. a limpezi rufele în cea din urmă apă. [Slav. KLATITl].

clătésc v. tr. (vsl. klatiti, a clătina, a izbi; sîrb. klátiti se, a se clătina; bg. klatĭy, clatin. E rudă cu hîltîcîĭ). Vechĭ. Clatin, zguduĭ: a clăti temeliile caseĭ. Pornesc, strămut: a clăti tabăra. Azĭ. Curăț agitînd apa: a clăti paharele, gura. Spăl în ultima apă (rufele). V. refl. Vechĭ. Mă clatin, mă bat: i s’a clătit ochĭu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clătíre s. f., g.-d. art. clătírii; pl. clătíri

clătíre s. f., g.-d. art. clătírii, pl. clătíri

clătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clătésc, imperf. 3 sg. clăteá; conj. prez. 3 să clăteáscă

clătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clătésc, imperf. 3 sg. clăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂTÍRE s. v. clătinare, clintire, deplasare, mișcare, mutare, urnire.

CLĂTÍRE s. clătit, limpezire, limpezit. (a rufelor.)

clătire s. v. CLĂTINARE. CLINTIRE. DEPLASARE. MIȘCARE. MUTARE. URNIRE.

arată toate definițiile

Intrare: clătire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătire
  • clătirea
plural
  • clătiri
  • clătirile
genitiv-dativ singular
  • clătiri
  • clătirii
plural
  • clătiri
  • clătirilor
vocativ singular
plural
Intrare: clăti (clătina)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăti
  • clătire
  • clătit
  • clătitu‑
  • clătind
  • clătindu‑
singular plural
  • clătește
  • clătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clătesc
(să)
  • clătesc
  • clăteam
  • clătii
  • clătisem
a II-a (tu)
  • clătești
(să)
  • clătești
  • clăteai
  • clătiși
  • clătiseși
a III-a (el, ea)
  • clătește
(să)
  • clătească
  • clătea
  • clăti
  • clătise
plural I (noi)
  • clătim
(să)
  • clătim
  • clăteam
  • clătirăm
  • clătiserăm
  • clătisem
a II-a (voi)
  • clătiți
(să)
  • clătiți
  • clăteați
  • clătirăți
  • clătiserăți
  • clătiseți
a III-a (ei, ele)
  • clătesc
(să)
  • clătească
  • clăteau
  • clăti
  • clătiseră
Intrare: clăti (curăța)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăti
  • clătire
  • clătit
  • clătitu‑
  • clătind
  • clătindu‑
singular plural
  • clătește
  • clătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clătesc
(să)
  • clătesc
  • clăteam
  • clătii
  • clătisem
a II-a (tu)
  • clătești
(să)
  • clătești
  • clăteai
  • clătiși
  • clătiseși
a III-a (el, ea)
  • clătește
(să)
  • clătească
  • clătea
  • clăti
  • clătise
plural I (noi)
  • clătim
(să)
  • clătim
  • clăteam
  • clătirăm
  • clătiserăm
  • clătisem
a II-a (voi)
  • clătiți
(să)
  • clătiți
  • clăteați
  • clătirăți
  • clătiserăți
  • clătiseți
a III-a (ei, ele)
  • clătesc
(să)
  • clătească
  • clăteau
  • clăti
  • clătiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clătire

etimologie:

  • vezi clăti
    surse: DEX '09 DEX '98

clăti (clătina) învechit popular

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clătina legăna 7 exemple
    exemple
    • Cîte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. SADOVEANU, O. III 364.
      surse: DLRLC
    • Muierea se sculă des-de-dimineață și, clătind pe nărodul din pat, îi zice: Dar scoală... RETEGANUL, P. I 1.
      surse: DLRLC
    • Ca un vînt ce clătește Pădurea cînd ploaia sosește, Așa din adîncuri de zare Un vuiet prin noapte răsare. COȘBUC, P. II 30.
      surse: DLRLC
    • Zilele ca iarna de friguroase-mi fură, Copaci din miezul iernii ce vînturi îi clătesc. ALEXANDRESCU, P. 24,
      surse: DLRLC
    • D-așa-i, doamne-ntre străini, Ca mlădița între spini; Suflă vîntul ș-o clătește, De toți spinii mi-o lovește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195.
      surse: DLRLC
    • figurat Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, P. 132.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Pe Gruia că-l punea Tot în fiere Pînă-n șele, Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate fierele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A clăti capul (sau, intranzitiv, din cap) = a clătina din cap.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Domnul Cristea a clătit din cap cu îndoială. SADOVEANU, M. C. 37.
        surse: DLRLC
      • Cu drept cuvînt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat – prin mintea cărui muritori treceau aceste idei? EMINESCU, N. 33.
        surse: DLRLC
      • Bătrîna a ieșit clătind din cap. NEGRUZZI, S. I 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare; a se izbi (de un obstacol).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbi 2 exemple
      exemple
      • Numai rîul acuma, numai apele, cînd se clătesc, răspund cu vuiet la gemetele mele. ODOBESCU, S. III 207.
        surse: DLRLC
      • Piatra-n Dunăre cădea, Apa-n două se făcea, Valurile se clătea, Trei ceasuri borborosea. TEODORESCU, P. P. 569.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cutremura zdruncina zgudui 8 exemple
    exemple
    • Pămîntul îl clătește războinicescul tunet! Zgomot de taberi, șoapte, trece, vîjie-un glas. ALEXANDRESCU, P. 27.
      surse: DLRLC
    • Trîntește Fiul-Oii pe Sfarmă-Piatră, dar îl trîntește cum e data, de s-a clătit pămîntul sub el. RETEGANUL, P. III 61.
      surse: DLRLC
    • La acea valmă năprasnică de vaiete și blesteme se clăti încăperea din temelie și grinzile se porniră din locul lor. DELAVRANCEA, S. 95.
      surse: DLRLC
    • Stînci în temelie clătindu-se vedem. EMINESCU, O. I 94.
      surse: DLRLC
    • Tot palatul s-a clătit pîn’la pămînt. PANN, P. V. II 12.
      surse: DLRLC
    • figurat Și s-a-ntîmplat o dragoste mare, De s-au clătit temeliile locului. DEȘLIU, G. 31.
      surse: DLRLC
    • figurat A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, P. 78.
      surse: DLRLC
    • Această prietenie nu s-a clătit prin năvălirea de curînd a tătarilor. BĂLCESCU, O. II 144.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clătina 3 exemple
    exemple
    • Își clăti tabăra cu multă greutate din pricina drumurilor noroioase. BĂLCESCU, O. II 104.
      surse: DLRLC
    • Am un pește... Patru boi abia-l clătește (Plugul). GOROVEI, C. 300.
      surse: DLRLC
    • [Armata] se clăti de acolo și... merse de tăbărî într-o cîmpie mare. BĂLCESCU, O. II 106.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viața cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un fir de păr nu se va clăti din capul înălțimii-tale. NEGRUZZI, S. I 141.
        surse: DLRLC

etimologie:

clăti (curăța)

  • 1. tranzitiv A curăța rufe, vase etc., spălându-le ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clătări limpezi stropoli 4 exemple
    exemple
    • Pînă ce nu-și clăti mînile cu apă și le șterse de poala unsuroasă a cămeșii... aproape nici nu se uită la mine. HOGAȘ, M. N. 191.
      surse: DLRLC
    • Cozile acestea... le-au clătit puțin în apă și-apoi le-au pus în zamă, la foc, să fiarbă. SBIERA, P. 14.
      surse: DLRLC
    • Spală-mi, maică, cămășuța Și mi-o clătește la vale, Să-mi treacă de dor, de jale. BIBICESCU, P. P. 127.
      surse: DLRLC
    • Unele pînze-nălbea, În gîrlă Că le spăla, În fîntînă Le clătea. TEODORESCU, P. P. 562.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se spăla ușor pe mâini, în gură etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dimineața, cînd mă scol, Cu pelin pe ochi mă spăl: Iau în gură, mă clătesc, Dar mai rău mă amărăsc. TEODORESCU, P. P. 352.
        surse: DLRLC

etimologie: