10 definiții pentru clătit (clătire)
Explicative DEX
CLĂTIT1 s. n. Clătire. – V. clăti.
CLĂTIT1 s. n. Clătire. – V. clăti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clătit1 sn [At: CORESI, EV. 142/16 / Pl: ~uri / E: clăti] 1 (Înv; pbl) Atingere. 2 (Înv) Mișcare. 3 Clătire (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂTIT1 s. n. Clătire. Clătitul rufelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clătit n. 1. lucrarea de a clăti; 2. rezultatul clătirii vaselor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
clătit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clătit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clătit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CLĂTIT s. v. clătire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLĂTIT s. clătire, limpezire, limpezit. (~ rufelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
clătít, -ă, clătiți, -te, adj. (înv.) 1. Mișcat. 2. (ref. la rufe) Limpezit. – Din clăti.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: clătit (clătire)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
clătitsubstantiv neutru
-
- Clătitul rufelor. DLRLC
-
etimologie:
- clăti DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.