9 definiții pentru clătit (clătire)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂTIT1 s. n. Clătire. – V. clăti.

CLĂTIT1 s. n. Clătire. – V. clăti.

clătit1 sn [At: CORESI, EV. 142/16 / Pl: ~uri / E: clăti] 1 (Înv; pbl) Atingere. 2 (Înv) Mișcare. 3 Clătire (8).

CLĂTIT1 s. n. Clătire. Clătitul rufelor.

clătit n. 1. lucrarea de a clăti; 2. rezultatul clătirii vaselor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂTIT s. clătire, limpezire, limpezit. (~ rufelor.)

Intrare: clătit (clătire)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătit
  • clătitul
  • clătitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clătit
  • clătitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clătitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi clăti DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.