civiliza vtr [At: BĂLCESCU, M. V. 7 / V: (înv) ți~ / Pzi: ~zez / E: fr civiliser] 1-2 A face să devină sau a deveni civilizat.

civilizat, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 7 / Pl: ~ați, ~e / E: civiliza cf fr civilisé] 1 (D. o societate) Care are o cultură și o tehnică înaintată și a ajuns la un standard de viață ridicat. 2 Politicos.

țiviliza v vz civiliza

țivilizat^[1], ~ă a vz civilizat

*CIVILIZA (-izez) I. vb. tr. 1 A face să iasă din starea sălbatică sau barbară ¶ 2 A îmblînzi moravurile. II. vb. refl. 1 A ieși din starea sălbatică sau barbară ¶ 2 A-și îmblînzi moravurile [fr.].

CIVILIZA, civilizez, vb. I. Tranz., A duce (un individ sau un grup social) la civilizație, a face să ajungă civilizat.

CIVILIZAT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. (În opoziție cu barbar, sălbatic, înapoiat) Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, Ia un standard de viață ridicat. Popoare civilizate. ▭ Dezvoltarea economică a țării, la care minerii au dat și dau o puternică contribuție, a făcut cu putință ca statul democrat-popular să întreprindă serioase realizări social-culturale în centrele miniere, să facă viața minerilor mai frumoasă, mai civilizată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2735. 2. (Despre oameni și fapte sau atitudini ale lor, în opoziție cu grosolan, bădăran, necioplit) Manierat, politicos. Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. V. 145.

CIVILIZA, civilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni civilizat. – Fr. civiliser.

CIVILIZAT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, la un standard de viață ridicat. 2. Manierat, politicos. – V. civiliza.

CIVILIZA vb. I. tr., refl. A duce (un individ, o formație socială) la civilizație, a face să devină sau a deveni civilizat. [< fr. civiliser].

CIVILIZAT, -Ă adj. 1. Ajuns la un nivel corespunzător al civilizației, care duce o viață de civilizație. 2. (Fig.) Manierat, politicos. [< civiliza].

CIVILIZA vb. tr., refl. a face să devină, a deveni civilizat. (< fr. civiliser)

CIVILIZAT, -Ă adj. 1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizație. 2. (fig.) manierat, politicos. (< civiliza)

A CIVILIZA ~ez tranz. A face să se civilizeze. /<fr. civiliser

A SE CIVILIZA mă ~ez intranz. 1) (despre colectivități) A atinge un nivel înalt de dezvoltare (materială și spirituală); a deveni dezvoltat sub toate aspectele. 2) (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se cizela. /<fr. civiliser

civiliza v. a face sociabil, a îmblânzi moravurile.

*civilizéz v. tr. (fr. civiliser). Fac civil (sociabil), cĭoplesc: a civiliza un popor.

civiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. civilizez, 3 civilizează; conj. prez. 1 sg. să civilizez, 3 să civilizeze

civiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 civilizează

civiliza vb., ind. prez. 1 sg. civilizez, 3 sg. și pl. civilizează

civilizat adj. m., pl. civilizați; f. sg. civilizată, pl. civilizate

civilizez.

CIVILIZA vb. 1. (rar) a (se) umaniza. (A ~ un trib sălbatic.) 2. a se cultiva, a se rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el un pic!)

CIVILIZAT adj. 1. v. dezvoltat. 2. v. binecrescut.

CIVILIZA vb. 1. (rar) a (se) umaniza. (A ~ un trib sălbatic.) 2. a se cultiva, a se rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~.)

CIVILIZAT adj. 1. avansat, dezvoltat, evoluat, înaintat. (O țară ~; un popor ~.) 2. binecrescut, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subțire, urban. (E un om ~.)

A (se) civiliza ≠ a (se) îndobitoci, a (se) sălbătăci

Civilizat ≠ necivilizat