Din totalul de 24 sunt afișate 20 definiții pentru civiliza, civilizat   conjugări / declinări

CIVILIZÁT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, la un standard de viață ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – V. civiliza. Cf. fr. civilisé.

CIVILIZÁT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, la un standard de viață ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – V. civiliza. Cf. fr. civilisé.

CIVILIZÁT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. (În opoziție cu barbar, sălbatic, înapoiat) Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, Ia un standard de viață ridicat. Popoare civilizate.Dezvoltarea economică a țării, la care minerii au dat și dau o puternică contribuție, a făcut cu putință ca statul democrat-popular să întreprindă serioase realizări social-culturale în centrele miniere, să facă viața minerilor mai frumoasă, mai civilizată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2735. 2. (Despre oameni și fapte sau atitudini ale lor, în opoziție cu grosolan, bădăran, necioplit) Manierat, politicos. Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. V. 145.

civilizát adj. m., pl. civilizáți; f. sg. civilizátă, pl. civilizáte

CIVILIZÁT adj. 1. v. dezvoltat. 2. v. binecrescut.

Civilizat ≠ necivilizat

CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la un nivel corespunzător al civilizației, care duce o viață de civilizație. 2. (Fig.) Manierat, politicos. [< civiliza].

CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizație. 2. (fig.) manierat, politicos. (< civiliza)

CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni civilizat. – Din fr. civiliser.

CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni civilizat. – Din fr. civiliser.

CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. Tranz., A duce (un individ sau un grup social) la civilizație, a face să ajungă civilizat.

CIVILIZÁȚIE, civilizații, s. f. Nivel de dezvoltare a societății și a culturii materiale atins de o formație social-economică; starea vieții sociale, economice și culturale a unui popor sau a unei epoci. Civilizația antică.Astăzi întreaga lume recunoaște că, prin lupta sa plină de abnegație, poporul sovietic a salvat civilizația Europei de pogromiștii fasciști. Acesta este marele merit al poporului sovietic în fața istoriei omenirii. STALIN, M. RĂZB. 146. E interesant cum zugrăvește Alecsandri coliziunea dintre «civilizația» claselor de sus... și viața și spiritul poporului de la țară. IBRĂILEANU, SP. CR. 149. – Pronunțat: -ți-e.

civilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 civilizeáză

civilizá vb., ind. prez. 1 sg. civilizéz, 3 sg. și pl. civilizeáză

CIVILIZÁ vb. 1. (rar) a (se) umaniza. (A ~ un trib sălbatic.) 2. a se cultiva, a se rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el un pic!)

A (se) civiliza ≠ a (se) îndobitoci, a (se) sălbătăci

CIVILIZÁ vb. I. tr., refl. A duce (un individ, o formație socială) la civilizație, a face să devină sau a deveni civilizat. [< fr. civiliser].

CIVILIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni civilizat. (< fr. civiliser)

A CIVILIZÁ ~éz tranz. A face să se civilizeze. /<fr. civiliser

A SE CIVILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre colectivități) A atinge un nivel înalt de dezvoltare (materială și spirituală); a deveni dezvoltat sub toate aspectele. 2) (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se cizela. /<fr. civiliser