3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

ciunti [At: ANON. CAR. / V: cionti / Pzi: ~tesc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciunta (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) ciontá (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, ciontí (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.

A CIUNTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor. /Din ciunt

ciuntì v. 1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui); 2. a tăia vârful, a scurta stricând.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIONTÁ vb. I v. ciunti.

CIONTÍ vb. IV v. ciunti.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.

ciontí [At: LB / Pzi: ~tésc, ciont / E: ciont1] (Reg) 1 vt A tăia. 2 vt A amputa. 3 vt A decapita. 4 vt A scurta. 5-6 vtr (Trs; nob; d. mâncare și băutură) A (se) termina.

ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).

ciunta vtr [At: POMPILIU, B. 1007 / V: cionca, ~nca / Pzi: ciunt sau ~tez / E: ctm ciot + ciung + -a] (Reg) 1-9 A ciunti (1-9). 10 vt (Îvp; îe) A ~ zilele (sau viața, veacul) cuiva ori a ~ pe cineva A omorî.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioántă (ISPIRESCU, L. 252) adj.

CIUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părți ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) și substantival (despre ființe) Care este lipsit de o parte a corpului; fără o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are părți rupte sau tăiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung

ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.

2) cĭont, cĭoántă adj. V. cĭunt.

cĭontésc și -țésc, V. cĭuntesc.

cĭung și (est) cĭunt, -ă adj. (rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, șchĭop, și cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt, csonka, cĭung. Var.: cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V. cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ): om cĭunt, mînă ciuntă. – Și cĭont, cĭoantă (est). V. cĭont 1 și olog.

cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciunti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, imperf. 3 sg. ciuntea; conj. prez. 3 să ciuntească

ciuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntésc, imperf. 3 sg. ciunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciunteáscă

ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte

ciunt adj. m., pl. ciunți; f. sg. ciúntă, pl. ciúnte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUNTI vb. a reteza, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.)

CIUNT adj., s. ciung, (Munt. și Ban.) ciolac, (Mold.) câș. (Om ~; mână ~; un ~.)

CIUNT adj., s. ciung, (Munt. și Ban.) ciolac, (Mold.) cîș. (Om ~; mînă ~; un ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciuntí, ciunt, vb. tranz. – 1. A tăia, a reteza. 2. A curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel, 1985: 212). – Din ciunt (MDA).

ciuntí, ciunt, vb. tranz. – A tăia, a reteza, a curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel 1985: 212), cu trimitere la mitologia destinului, conform căreia, cea de-a treia ursitoare (ciuntătoarea, curmătoarea) taie firul vieții. – Din ciunt „ciung”.

ciont1, cioántă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropșit, mutilat, amputat; ciunt, ciung, bont, cionc, ciomp, scurt de coadă. 2. tocit în vârf sau pe margini; știrbit, ciobit.

ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. – Retezat, tăiat; ciung. ♦ (onom.) Ciunt, Ciuntu, nume de familie (51 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).

Intrare: ciunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunti
  • ciuntire
  • ciuntit
  • ciuntitu‑
  • ciuntind
  • ciuntindu‑
singular plural
  • ciuntește
  • ciuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuntesc
(să)
  • ciuntesc
  • ciunteam
  • ciuntii
  • ciuntisem
a II-a (tu)
  • ciuntești
(să)
  • ciuntești
  • ciunteai
  • ciuntiși
  • ciuntiseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntește
(să)
  • ciuntească
  • ciuntea
  • ciunti
  • ciuntise
plural I (noi)
  • ciuntim
(să)
  • ciuntim
  • ciunteam
  • ciuntirăm
  • ciuntiserăm
  • ciuntisem
a II-a (voi)
  • ciuntiți
(să)
  • ciuntiți
  • ciunteați
  • ciuntirăți
  • ciuntiserăți
  • ciuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntesc
(să)
  • ciuntească
  • ciunteau
  • ciunti
  • ciuntiseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cionta
  • ciontare
  • ciontat
  • ciontatu‑
  • ciontând
  • ciontându‑
singular plural
  • ciontea
  • ciontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciontez
(să)
  • ciontez
  • ciontam
  • ciontai
  • ciontasem
a II-a (tu)
  • ciontezi
(să)
  • ciontezi
  • ciontai
  • ciontași
  • ciontaseși
a III-a (el, ea)
  • ciontea
(să)
  • cionteze
  • cionta
  • ciontă
  • ciontase
plural I (noi)
  • ciontăm
(să)
  • ciontăm
  • ciontam
  • ciontarăm
  • ciontaserăm
  • ciontasem
a II-a (voi)
  • ciontați
(să)
  • ciontați
  • ciontați
  • ciontarăți
  • ciontaserăți
  • ciontaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciontea
(să)
  • cionteze
  • ciontau
  • cionta
  • ciontaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cionti
  • ciontire
  • ciontit
  • ciontitu‑
  • ciontind
  • ciontindu‑
singular plural
  • ciontește
  • ciontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciontesc
(să)
  • ciontesc
  • cionteam
  • ciontii
  • ciontisem
a II-a (tu)
  • ciontești
(să)
  • ciontești
  • cionteai
  • ciontiși
  • ciontiseși
a III-a (el, ea)
  • ciontește
(să)
  • ciontească
  • ciontea
  • cionti
  • ciontise
plural I (noi)
  • ciontim
(să)
  • ciontim
  • cionteam
  • ciontirăm
  • ciontiserăm
  • ciontisem
a II-a (voi)
  • ciontiți
(să)
  • ciontiți
  • cionteați
  • ciontirăți
  • ciontiserăți
  • ciontiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciontesc
(să)
  • ciontească
  • cionteau
  • cionti
  • ciontiseră
Intrare: ciunt
ciunt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciunt
  • ciuntul
  • ciuntu‑
  • ciuntă
  • ciunta
plural
  • ciunți
  • ciunții
  • ciunte
  • ciuntele
genitiv-dativ singular
  • ciunt
  • ciuntului
  • ciunte
  • ciuntei
plural
  • ciunți
  • ciunților
  • ciunte
  • ciuntelor
vocativ singular
plural
ciont1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A43)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
  • ciontu‑
  • cioantă
  • cioanta
plural
  • cionți
  • cionții
  • cioante
  • cioantele
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
  • cioante
  • cioantei
plural
  • cionți
  • cionților
  • cioante
  • cioantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciunta
ciunta (1 -téz) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunta
  • ciuntare
  • ciuntat
  • ciuntatu‑
  • ciuntând
  • ciuntându‑
singular plural
  • ciuntea
  • ciuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuntez
(să)
  • ciuntez
  • ciuntam
  • ciuntai
  • ciuntasem
a II-a (tu)
  • ciuntezi
(să)
  • ciuntezi
  • ciuntai
  • ciuntași
  • ciuntaseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntea
(să)
  • ciunteze
  • ciunta
  • ciuntă
  • ciuntase
plural I (noi)
  • ciuntăm
(să)
  • ciuntăm
  • ciuntam
  • ciuntarăm
  • ciuntaserăm
  • ciuntasem
a II-a (voi)
  • ciuntați
(să)
  • ciuntați
  • ciuntați
  • ciuntarăți
  • ciuntaserăți
  • ciuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntea
(să)
  • ciunteze
  • ciuntau
  • ciunta
  • ciuntaseră
ciunta (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunta
  • ciuntare
  • ciuntat
  • ciuntatu‑
  • ciuntând
  • ciuntându‑
singular plural
  • ciuntă
  • ciuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciunt
(să)
  • ciunt
  • ciuntam
  • ciuntai
  • ciuntasem
a II-a (tu)
  • ciunți
(să)
  • ciunți
  • ciuntai
  • ciuntași
  • ciuntaseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntă
(să)
  • ciunte
  • ciunta
  • ciuntă
  • ciuntase
plural I (noi)
  • ciuntăm
(să)
  • ciuntăm
  • ciuntam
  • ciuntarăm
  • ciuntaserăm
  • ciuntasem
a II-a (voi)
  • ciuntați
(să)
  • ciuntați
  • ciuntați
  • ciuntarăți
  • ciuntaserăți
  • ciuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntă
(să)
  • ciunte
  • ciuntau
  • ciunta
  • ciuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciunti, ciuntescverb

  • 1. A tăia, a amputa o parte a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. DLRLC
    • format_quote Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. DLRLC
    • 1.1. figurat A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). DEX '09 DEX '98
  • 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. DLRLC
etimologie:
  • ciunt DEX '09 DEX '98

ciunt, ciuntăadjectiv

adesea substantivat
  • 1. Ciung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciung
    • format_quote Cel dintîi care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. Împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. DLRLC
    • 1.1. rar (Despre păr) Care a fost tuns scurt. DEX '09 DEX '98
      • format_quote figurat Fără voie, Sanda își dete cu mîna prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. DLRLC
  • 2. rar Șchiop. DLRLC
    sinonime: șchiop
    • format_quote (și) substantivat Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciunta. EMINESCU, L. P. 148. DLRLC
  • 3. regional (Despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. DEX '09 DEX '98
  • 4. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze. DLRLC
    • format_quote Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.