2 intrări

48 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ciuntí [At: ANON. CAR. / V: ciontí / Pzi: ~tésc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciuntă (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) ciontá (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, ciontí (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.

ciuntí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntésc, imperf. 3 sg. ciunteá; conj. prez. 3 să ciunteáscă

ciuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntésc, imperf. 3 sg. ciunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciunteáscă

A CIUNTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor. /Din ciunt

ciuntì v. 1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui); 2. a tăia vârful, a scurta stricând.

ciont3, ~oántă [At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: ~nți, ~oánte / E: nct] 1 a (D. obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu are un corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (Îs) ~ul cozii Rădăcină a cozii.

ciontí [At: LB / Pzi: ~tésc, ciont / E: ciont1] (Reg) 1 vt A tăia. 2 vt A amputa. 3 vt A decapita. 4 vt A scurta. 5-6 vtr (Trs; nob; d. mâncare și băutură) A (se) termina.

ciung, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 127/20 / Pl: ~ngi, ~nge, (îvr) ~uri / E: it cionco] 1-2 smf, a (Persoană) fără (o parte din) braț. 3-4 smf, a (Persoană) cu un braț infirm. 5 a (D. mâini, rar d. picioare) Cu o infirmitate. 6 a (D. vite) Cu un corn rupt. 7 a (D. copaci) Cu crengile rupte (sau tăiate). 8 sm (rar) sm (Îvp; îs) ~ uscat Arbore (aproape) uscat sau fară vârf. 9 sm (rar) sm (Înv) Arbore pitic. 10 sm (Îrg; îs) Iască de ~ Iască de cea mai bună calitate.

ciunt, -ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIONTÁ vb. I v. ciunti.

CIONTÍ vb. IV v. ciunti.

Intrare: ciunt
ciunt adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciunt ciuntul ciuntă ciunta
plural ciunți ciunții ciunte ciuntele
genitiv-dativ singular ciunt ciuntului ciunte ciuntei
plural ciunți ciunților ciunte ciuntelor
vocativ singular
plural
ciont
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciont ciontul cioantă cioanta
plural cionți cionții cioante cioantele
genitiv-dativ singular ciont ciontului cioante cioantei
plural cionți cionților cioante cioantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciunti
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cionta ciontare ciontat ciontând singular plural
ciontea ciontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciontez (să) ciontez ciontam ciontai ciontasem
a II-a (tu) ciontezi (să) ciontezi ciontai ciontași ciontaseși
a III-a (el, ea) ciontea (să) cionteze cionta ciontă ciontase
plural I (noi) ciontăm (să) ciontăm ciontam ciontarăm ciontaserăm, ciontasem*
a II-a (voi) ciontați (să) ciontați ciontați ciontarăți ciontaserăți, ciontaseți*
a III-a (ei, ele) ciontea (să) cionteze ciontau cionta ciontaseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciunti ciuntire ciuntit ciuntind singular plural
ciuntește ciuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciuntesc (să) ciuntesc ciunteam ciuntii ciuntisem
a II-a (tu) ciuntești (să) ciuntești ciunteai ciuntiși ciuntiseși
a III-a (el, ea) ciuntește (să) ciuntească ciuntea ciunti ciuntise
plural I (noi) ciuntim (să) ciuntim ciunteam ciuntirăm ciuntiserăm, ciuntisem*
a II-a (voi) ciuntiți (să) ciuntiți ciunteați ciuntirăți ciuntiserăți, ciuntiseți*
a III-a (ei, ele) ciuntesc (să) ciuntească ciunteau ciunti ciuntiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cionti ciontire ciontit ciontind singular plural
ciontește ciontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciontesc (să) ciontesc cionteam ciontii ciontisem
a II-a (tu) ciontești (să) ciontești cionteai ciontiși ciontiseși
a III-a (el, ea) ciontește (să) ciontească ciontea cionti ciontise
plural I (noi) ciontim (să) ciontim cionteam ciontirăm ciontiserăm, ciontisem*
a II-a (voi) ciontiți (să) ciontiți cionteați ciontirăți ciontiserăți, ciontiseți*
a III-a (ei, ele) ciontesc (să) ciontească cionteau cionti ciontiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)