2 intrări

14 definiții

ciufút, ~ă [At: I. GOLESCU, C. 350b / Pl: ~úți, ~e / E: tc çufit] (Înv) 1-2 smf, a (Om) zgârcit, avar. 3-4 smf, a (Om) cu toane. 5 sm (Iuz) Cămătar.

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj. (Despre oameni, rar) 1. Zgîrcit, avar. (Substantivat) Ducă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224. 2. Cu toane, prost dispus, capricios. Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7.

ciufút adj. m., s. m., pl. ciufúți; adj. f., s. f. ciufútă, pl. ciufúte

ciufút adj. m., s. m., pl. ciufúți; f. sg. ciufútă, pl. ciufúte

CIUFÚT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

ciufút (ciufútă),adj. 1. Evreu. – 2. Cămătar. – 3. Zgîrcit, avar, meschin. – Mr. ciafut. Tc. çufut „evreu” din arab. gehud (Cihac, II, 565; Șeineanu, II, 138; Meyer 446; Lokotsch 424; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 364); cf. ngr. τσιφούτης, alb. tšifut, bg. čifuts, sb. čivut, it. ceffaute și cifutti (Battisti, II, 841 și 934). S-a folosit de asemenea în trecut în sp. cf. cifuti „evreu” la Cervantes, Comedias y entremeses, ed. Schevill și Bonilla, V, 95. Se folosește numai în Munt., dar mai mult decît afirmă DAR. – Der. ciufuțenie, s. f. (rar, zgîrcenie, avariție); ciufuți, vb. (a fi zgîrcit).

ciufut a. și m. sgârcit: un ciufut bătrân CAR. [Turc. ČUFUT].

cifút și cĭufút, -ă adj. (turc. čufut, cifud, epitet plin de dispreț adresat Jidanuluĭ: cum. ğuhud, d. ar. ĭehud, ĭudă, jidan; ngr. tsifúti, bg. čifut. La Sîrbĭ Civut e un monstru antropofag). Fam. Rar. Avar, feroce Abraș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciufút s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Intrare: ciufut (adj.)
ciufut adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciufut ciufutul ciufu ciufuta
plural ciufuți ciufuții ciufute ciufutele
genitiv-dativ singular ciufut ciufutului ciufute ciufutei
plural ciufuți ciufuților ciufute ciufutelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciufută
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciufu ciufuta
plural ciufute ciufutele
genitiv-dativ singular ciufute ciufutei
plural ciufute ciufutelor
vocativ singular
plural