2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciufut, ~ă [At: I. GOLESCU, C. 350b / Pl: ~uți, ~e / E: tc çufit] (Înv) 1-2 smf, a (Om) zgârcit, avar. 3-4 smf, a (Om) cu toane. 5 sm (Iuz) Cămătar.

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj. (Despre oameni, rar) 1. Zgîrcit, avar. (Substantivat) Dacă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224. 2. Cu toane, prost dispus, capricios. Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7.

ciufut a. și m. sgârcit: un ciufut bătrân CAR. [Turc. ČUFUT].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciufút adj. m., s. m., pl. ciufúți; adj. f., s. f. ciufútă, pl. ciufúte

ciufút adj. m., s. m., pl. ciufúți; f. sg. ciufútă, pl. ciufúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUFÚT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

ciufut s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciufút (ciufútă),adj. 1. Evreu. – 2. Cămătar. – 3. Zgîrcit, avar, meschin. – Mr. ciafut. Tc. çufut „evreu” din arab. gehud (Cihac, II, 565; Șeineanu, II, 138; Meyer 446; Lokotsch 424; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 364); cf. ngr. τσιφούτης, alb. tšifut, bg. čifuts, sb. čivut, it. ceffaute și cifutti (Battisti, II, 841 și 934). S-a folosit de asemenea în trecut în sp. cf. cifuti „evreu” la Cervantes, Comedias y entremeses, ed. Schevill și Bonilla, V, 95. Se folosește numai în Munt., dar mai mult decît afirmă DAR. – Der. ciufuțenie, s. f. (rar, zgîrcenie, avariție); ciufuți, vb. (a fi zgîrcit).

Intrare: ciufută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufu
  • ciufuta
plural
  • ciufute
  • ciufutele
genitiv-dativ singular
  • ciufute
  • ciufutei
plural
  • ciufute
  • ciufutelor
vocativ singular
  • ciufu
  • ciufuto
plural
  • ciufutelor
Intrare: ciufut (adj.)
ciufut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufut
  • ciufutul
  • ciufutu‑
  • ciufu
  • ciufuta
plural
  • ciufuți
  • ciufuții
  • ciufute
  • ciufutele
genitiv-dativ singular
  • ciufut
  • ciufutului
  • ciufute
  • ciufutei
plural
  • ciufuți
  • ciufuților
  • ciufute
  • ciufutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciufut, -ă ciufut (2) ciufută învechit

  • 1. (Om) zgârcit, avar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avar, -ă (zgârcit) calic zgârcit un exemplu
    exemple
    • Dacă reușește ș-acum, halal să-i fie!... că ăla e un ciufut. CARAGIALE, N. 224.
      surse: DLRLC
  • 2. (Om) cu toane, prost dispus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: capricios un exemplu
    exemple
    • Trezit din somn, sînt mahmur, ursuz, ciufut. M. I. CARAGIALE, C. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: