2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cirác sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 272/26 / V: (înv) cer~, cere~, ~rắc, ~rấc, ~reác / Pl: ~aci / E: tc çyrak] 1 (Înv) Om de încredere al cuiva. 2 (Înv) Slugă. 3 (Dep) Partizan politic. 4 (Liv) Elev. 5 Discipol. 6 Ucenic.

CIRÁC, ciraci, s. m. 1. Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care își însușește în mod mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak.

CIRÁC, ciraci, s. m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak.

CIRÁC, ciraci, s. m. 1. (învechit și popular) Elev, discipol, ucenic. Nu tîrzie vreme, s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O.A. II 236. Eu mă silesc... să-i învăț cîte în lună și în soare, fiindcă am voit să-i scot ciraci ai mei. ISPIRESCU, L. 273. 2. (Depreciativ) Persoană care urmează în mod servil pe cineva, împărtășind vederile și părerile aceluia. 3. (Învechit și arhaizant) Om de încredere, favorit, protejat al cuiva. Însuși eu voi face nunta, după cum am mai făcut. M-eți fi ciraci. HASDEU, R. V. 34. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Om de casă, slugă veche (boierească). – Variantă: cireác (ALECSANDRI, Ț. 1435) s. m.

CIRÁC ~ci m. înv. 1) Adept și continuator al cuiva într-un anumit domeniu; discipol; elev; ucenic. 2) peior. Persoană servilă, care împărtășește fără rezerve părerile cuiva. /<turc. çirac

cirac m. 1. protejatul sau favoritul cuiva: elciii scot la maidan fiecare câte un cirac GHICA; 2. om de casa, client: ciracii vornicului ajung boieri mari AL.; 3. ucenic: gradele profesionale erau înainte: cirac, calfă, meșter. [Turc. ČYRAK, lit. făclie sau favorit (care e îngrijit ca o lampă)].

cirác m. (turc. [d. pers.] čirak, čerak, elev; ngr. tseráki, alb. bg. sîrb. čirak, ung. csirák). Vechĭ. Azĭ iron. Protejat, favorit. Om de casă, client. Ucenic, elev. Agent. V. ortac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIRÁC s. v. discipol, elev, favorit, învățăcel, protejat, ucenic.

cirac s. v. DISCIPOL. ELEV. FAVORIT. ÎNVĂȚĂCEL. PROTEJAT. UCENIC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cirác (ciráci), s. m.1. Client, protejat, favorit. – 2. Rubedenie, neam. – 3. Servitor, slugă. – 4. Discipol, adept. – Mr. cirac, megl. ciărac. Tc. çirak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 133; Meyer 446; Lokotsch 426; Ronzevalle 76); cf. ngr. τσιράϰι, alb. čirak.Der. ciraclîc, s. n. (înv., protecție, favoare; ucenicie), din tc. çiraklik; ciracladiseală, s. f. (înv., învățătură, instruire).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cirac, ciraci s. m. (intl.) 1. coleg de breaslă. 2. complice. 3. coleg de pușcărie. 4. v. cajbec.

Intrare: cirac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cirac
  • ciracul
  • ciracu‑
plural
  • ciraci
  • ciracii
genitiv-dativ singular
  • cirac
  • ciracului
plural
  • ciraci
  • ciracilor
vocativ singular
  • ciracule
  • cirace
plural
  • ciracilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cireac
  • cireacul
plural
  • cireaci
  • cireacii
genitiv-dativ singular
  • cireac
  • cireacului
plural
  • cireaci
  • cireacilor
vocativ singular
  • cireacule
  • cireace
plural
  • cireacilor
Intrare: cirâc
cirâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cirac cireac

  • exemple
    • Nu tîrzie vreme, s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O. A. II 236.
      surse: DLRLC
    • Eu mă silesc... să-i învăț cîte în lună și în soare, fiindcă am voit să-i scot ciraci ai mei. ISPIRESCU, L. 273.
      surse: DLRLC
  • 2. depreciativ Persoană care își însușește în mod mecanic vederile, părerile etc. cuiva.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. învechit Om de încredere al cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: favorit protejat un exemplu
    exemple
    • Însuși eu voi face nunta, după cum am mai făcut. M-eți fi ciraci. HASDEU, R. V. 34.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (În regimul burghezo-moșieresc) Om de casă, slugă veche (boierească).
      surse: DLRLC sinonime: slugă

etimologie: