2 intrări

14 definiții

cirác sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 272/26 / V: (înv) cer~, cere~, ~rắc, ~rấc, ~reác / Pl: ~áci / E: tc çyrak] 1 (Înv) Om de încredere al cuiva. 2 (Înv) Slugă. 3 (Dep) Partizan politic. 4 (Liv) Elev. 5 Discipol. 6 Ucenic.

CIRÁC, ciraci, s. m. 1. Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care își însușește în mod mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak.

CIRÁC, ciraci, s. m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak.

CIRÁC, ciraci, s. m. 1. (învechit și popular) Elev, discipol, ucenic. Nu tîrzie vreme, s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O.A. II 236. Eu mă silesc... să-i învăț cîte în lună și în soare, fiindcă am voit să-i scot ciraci ai mei. ISPIRESCU, L. 273. 2. (Depreciativ) Persoană care urmează în mod servil pe cineva, împărtășind vederile și părerile aceluia. 3. (Învechit și arhaizant) Om de încredere, favorit, protejat al cuiva. Însuși eu voi face nunta, după cum am mai făcut. M-eți fi ciraci. HASDEU, R. V. 34. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Om de casă, slugă veche (boierească). – Variantă: cireác (ALECSANDRI, Ț. 1435) s. m.

CIRÁC s. v. discipol, elev, favorit, învățăcel, protejat, ucenic.

cirác (ciráci), s. m.1. Client, protejat, favorit. – 2. Rubedenie, neam. – 3. Servitor, slugă. – 4. Discipol, adept. – Mr. cirac, megl. ciărac. Tc. çirak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 133; Meyer 446; Lokotsch 426; Ronzevalle 76); cf. ngr. τσιράϰι, alb. čirak.Der. ciraclîc, s. n. (înv., protecție, favoare; ucenicie), din tc. çiraklik; ciracladiseală, s. f. (înv., învățătură, instruire).

CIRÁC ~ci m. înv. 1) Adept și continuator al cuiva într-un anumit domeniu; discipol; elev; ucenic. 2) peior. Persoană servilă, care împărtășește fără rezerve părerile cuiva. /<turc. çirac

cirac m. 1. protejatul sau favoritul cuiva: elciii scot la maidan fiecare câte un cirac GHICA; 2. om de casa, client: ciracii vornicului ajung boieri mari AL.; 3. ucenic: gradele profesionale erau înainte: cirac, calfă, meșter. [Turc. ČYRAK, lit. făclie sau favorit (care e îngrijit ca o lampă)].

cirác m. (turc. [d. pers.] čirak, čerak, elev; ngr. tseráki, alb. bg. sîrb. čirak, ung. csirák). Vechĭ. Azĭ iron. Protejat, favorit. Om de casă, client. Ucenic, elev. Agent. V. ortac.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cirác s. v. DISCIPOL. ELEV. FAVORIT. ÎNVĂȚĂCEL. PROTEJAT. UCENIC.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cirac, ciraci s. m. (intl.) 1. coleg de breaslă. 2. complice. 3. coleg de pușcărie. 4. v. cajbec.

Intrare: cirac
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cirac ciracul
plural ciraci ciracii
genitiv-dativ singular cirac ciracului
plural ciraci ciracilor
vocativ singular
plural
Intrare: cirâc
cirâc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.