opțiuni

3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioríc2 sm vz cioareci

cioric3 sn vz șorici

cioric1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: cf tc çykryk] (Reg) Lambă.

CIORÍC s. n. v. șorici.

cioric n. Mold. V. șoric: pielea prefăcăndu-se în cioric ars CR.

cĭoríc, V. șoric.

șorici2 vr [At: CIAUȘANU, V. 201 / Pzi: 3 ~icește / E: șorici1] (Olt; d. frunze) A se chirci din cauza manei.

șorici1 sn [At: ANON. CAR / V: (reg) cioric, cio~, cișuric, ciurlic, soric, sorice, so~, sorlic, sorlig, șolic, ~rac, ~rec, ~ric, ~ice, ~rlic, ~rlice, ~rli~, ~rlig, șuric, șur~ / Pl: (reg) ~uri, ~ice / E: ns cf sor] 1 Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului (și curățată de păr1 pentru a deveni comestibilă). 2 (Pex) Piele scorțoasă și groasă. 3 (Pop; pan) Scoarță de copac. 4 (Reg; îe) A fi oaie cu ~ A fi prost și obraznic. 5 (Reg; îe) A pierde slănina pentru ~rlic A pierde un lucru bun pentru unul de calitate inferioară. 6 (Reg; lpl; îf șorlice) Excrescențe cărnoase care se formează la animale pe mucoasa nasului1. 7 (Mun; Olt; mpl) Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean.

șoriciu2, ~ie a vz șoreciu

șoriciu1, ~ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: șorici1 + -iu] (Îvr) Șoricos.

ȘORÍC s. n. v. șorici.

ȘORÍCI s. n. Piele de porc pârlită sau opărită și curățată de păr pentru a deveni comestibilă. [Var.: șoríc s. n.] – Et. nec.

ȘORÍCI s. n. Piele de porc pârlită sau opărită și curățată de păr pentru a deveni comestibilă. [Var.: șoríc s. n.] – Et. nec.

ȘORÍCI s. n. Piele de porc care, după tăierea animalului, se pîrlește sau se opărește pentru a fi curățată de păr și a servi în alimentație. Oamenii se întinseră mai bine peste pat, mîncînd din coșnița plină cu gogoși și șorici, pe care o adusese nevasta omului. PREDA, Î. 110. Fumul focurilor de paie care-i părpăleau [pe porci] pînă la șorici acoperea cerul mahalalei ca o ceață deasă și fără căpătîi. DELAVRANCEA, S. 218. Dați-ne cîte-un șorici, Că noi nu plecăm d-aici. TEODORESCU, P. F. 12. – Variante: (Mold.) cioríc (CREANGĂ, P. 88, I. CR. III 333), (Mold., Transilv.) șoríc s. n.

ȘORÍCI ~ce n. Piele de porc pârlită (și opărită), curățată de păr și de murdărie, pentru a o face comestibilă. [Pl. și șoricuri] /Orig. nec.

șoric(iu) n. piele de porc pârlit: șoric(iu) de slănină. [Origină necunoscută].

șoríc n., pl. urĭ și e (pol. skwarek, șoric prăjit, ceh. škvarek, sîrb. čvarak; germ. schwarte. V. șorochină). Mold. Pele de porc cînd e vorba de mîncare: slănină cu șoric, șoric în „carne cu varză”. – În Mold. nord și cĭoric, în Munt. șoricĭ. În Munt. înseamnă și „scîndură plană pe o parte și curbă pe cea-laltă cum se desprinde de la o grindă pe care o facĭ în patru muchĭ”: doŭă șoricĭurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoríci s. n.

șoríci s. n., pl. șorícuri/șoríce

șorici

șoriciu, -ce.

arată toate definițiile

Intrare: cioric
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioric
  • cioricul
  • cioricu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cioric
  • cioricului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: Cioric
Cioric nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cioric
Intrare: șorici
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șorici
  • șoriciul
  • șoriciu‑
plural
  • șoriciuri
  • șoriciurile
genitiv-dativ singular
  • șorici
  • șoriciului
plural
  • șoriciuri
  • șoriciurilor
vocativ singular —
plural —
șoriciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoric
  • șoricul
  • șoricu‑
plural
  • șoricuri
  • șoricurile
genitiv-dativ singular
  • șoric
  • șoricului
plural
  • șoricuri
  • șoricurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioric
  • cioricul
  • cioricu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cioric
  • cioricului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șorici șoriciu șoric cioric

  • 1. Piele de porc pârlită sau opărită și curățată de păr pentru a deveni comestibilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sor (șorici) 3 exemple
    exemple
    • Oamenii se întinseră mai bine peste pat, mîncînd din coșnița plină cu gogoși și șorici, pe care o adusese nevasta omului. PREDA, Î. 110.
      surse: DLRLC
    • Fumul focurilor de paie care-i părpăleau [pe porci] pînă la șorici acoperea cerul mahalalei ca o ceață deasă și fără căpătîi. DELAVRANCEA, S. 218.
      surse: DLRLC
    • Dați-ne cîte-un șorici, Că noi nu plecăm d-aici. TEODORESCU, P. F. 12.
      surse: DLRLC

etimologie: