cioric³ sn vz șorici

cioric¹ sn [At: DA ms / Pl: ? / E: cf tc çykryk] (Reg) Lambă.

cioric² sm vz cioareci

CIORIC s. n. v. șorici.

cioric n. Mold. V. șoric: pielea prefăcăndu-se în cioric ars CR.

cĭoríc, V. șoric.

cioarec sm vz cioareci

cioareci smp [At: El VI, 235 / V: ~rec, ~rici, ~ric, ciorici sm / E: tc čaryk] 1 (Reg) Pantaloni țărănești strânși pe picior, din pănură sau din dimie, adesea împodobiți cu găitane. 2 (Rar) Pantaloni orășenești. 3 (Înv; reg) Ciorapi de dimie, subțiri și colorați, cu găitane, purtați de țărănci când e frig sau pentru a nu se înțepa în spini. 4 (Înv; reg) Jambiere. 5 (Înv) Stofă albă, groasă, de lână, din care se fac cioarecii.

cioaric sm vz cioareci

cioarici smp vz cioareci corectat(ă)

ciorici³ sn vz șorici corectat(ă)

ciorici² smp vz cioareci

soric sn vz șorici¹

sorice sn vz șorici¹

sorici sn vz șorici¹

sorlic sn vz șorici¹

sorlig sn vz șorici¹

șolic sn vz șorici¹

șorâc sn vz șorici¹

șorec sn vz șorici¹

șoric sn vz șorici¹

șorice² sn vz șorici¹

șorici² vr [At: CIAUȘANU, V. 201 / Pzi: 3 ~icește / E: șorici¹] (Olt; d. frunze) A se chirci din cauza manei.

șorici¹ sn [At: ANON. CAR / V: (reg) cioric, cio~, cișuric, ciurlic, soric, sorice, so~, sorlic, sorlig, șolic, ~rac, ~rec, ~ric, ~ice, ~rlic, ~rlice, ~rli~, ~rlig, șuric, șur~ / Pl: (reg) ~uri, ~ice / E: ns cf sor] 1 Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului (și curățată de păr¹ pentru a deveni comestibilă). 2 (Pex) Piele scorțoasă și groasă. 3 (Pop; pan) Scoarță de copac. 4 (Reg; îe) A fi oaie cu ~ A fi prost și obraznic. 5 (Reg; îe) A pierde slănina pentru ~rlic A pierde un lucru bun pentru unul de calitate inferioară. 6 (Reg; lpl; îf șorlice) Excrescențe cărnoase care se formează la animale pe mucoasa nasului¹. 7 (Mun; Olt; mpl) Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean.

șoriciu¹, ~ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: șorici¹ + -iu] (Îvr) Șoricos.

șorlic sn vz șorici¹

șorlice sn vz șorici¹

șorlici sn vz șorici¹

șorlig sn vz șorici¹

șuric sn vz șorici¹

șurici sn vz șorici¹

CIOARECI sm. pl. 1 👕 Un fel de nădragi de aba sau de dimie albă, foarte strîmți, pe care-i poartă țăranii, mai ales iarna (🖼 1177): Romănul trase numai decît niște ~ curați (ISP.) ¶ 2 Țesătură de lînă în patru ițe, din care se confecționează cioarecii ¶ 3 Băn. Trans. 👕 Un fel de ciorapi de dimie groasă care acoper fluierul piciorului; se poartă de țărani și de țărance, atît iarna cît și vara.

CIOARECI s. m. pl. Pantaloni țărănești de lînă, de pănură sau de dimie. Udeala a pătruns prin opinci și s-a urcat pe cioareci. GALAN, Z. R. 74. Cioarecii strimți de aba, cămeșa lungă pînă aproape de genunchi... toată înfățișarea i se potrivea cu cumpătul mișcărilor. SLAVICI, N. I 136. Mihnea a-mbrăcat... cioareci albi, tiviți cu găitane de fir. ODOBESCU, S. I 71. – Pronunțat: cioa-.

ȘORICI s. n. Piele de porc care, după tăierea animalului, se pîrlește sau se opărește pentru a fi curățată de păr și a servi în alimentație. Oamenii se întinseră mai bine peste pat, mîncînd din coșnița plină cu gogoși și șorici, pe care o adusese nevasta omului. PREDA, Î. 110. Fumul focurilor de paie care-i părpăleau [pe porci] pînă la șorici acoperea cerul mahalalei ca o ceață deasă și fără căpătîi. DELAVRANCEA, S. 218. Dați-ne cîte-un șorici, Că noi nu plecăm d-aici. TEODORESCU, P. P. 12. – Variante: (Mold.) cioric (CREANGĂ, P. 88, I. CR. III 333), (Mold., Transilv.) șoric s. n.

ȘOREC s. n. v. șorici.

ȘORICI ~ce n. Piele de porc pârlită (și opărită), curățată de păr și de murdărie, pentru a o face comestibilă. [Pl. și șoricuri] /Orig. nec.

cioareci pl. 1. nădragi țărănești foarte strâmți, din lână țesută în patru ițe și deci mai groși decât ițarii; 2. (Banat) ciorapi de dimie pentru femei. [Turc. ČARIK, încălțăminte de piele groasă: sensul intermediar e «ghetre», accepțiunea vorbei în macedo-româna (cf. fr. chausses, nădragi, lit. încălțăminte)].

șoric(iu) n. piele de porc pârlit: șoric(iu) de slănină. [Origină necunoscută].

cĭoárecĭ m. pl. (var. din turecĭ. V. tureac). Vest. Pantalonĭ țărăneștĭ strimțĭ de dimie. V. bernevecĭ, ceacșirĭ, poturĭ.

șoríc n., pl. urĭ și e (pol. skwarek, șoric prăjit, ceh. škvarek, sîrb. čvarak; germ. schwarte. V. șorochină). Mold. Pele de porc cînd e vorba de mîncare: slănină cu șoric, șoric în „carne cu varză”. – În Mold. nord și cĭoric, în Munt. șoricĭ. În Munt. înseamnă și „scîndură plană pe o parte și curbă pe cea-laltă cum se desprinde de la o grindă pe care o facĭ în patru muchĭ”: doŭă șoricĭurĭ.

!cioarec s. m., pl. cioareci

șorici s. n., art. șoriciul

cioareci s. m. pl.

șorici s. n.

cioareci s. m. pl.

șorici s. n., pl. șoricuri/șorice

cioareci

șorici

cioareci pl.

șoriciu, -ce.

cioareci s. m. pl. – 1. Pantaloni tipici țărănești, din postav alb făcut în casă. – 2. În anumite regiuni, ciorapi de pînză sau postav purtați de femei iarna. – 3. Postav făcut în casă, stofă de lînă groasă. – Mr. cioaric „postav”; cioariți „ciorapi de pînză”. Origine necunoscută. Pare a fi același cuvînt ițari, prin intermediul unui der. *ițari(ci). Dacă această ipoteză este corectă, este vorba aproape sigur de un cuvînt din fondul tradițional. Explicațiile date pînă acum sînt insuficiente: din mag. szövedék „țesătură” (Cihac, II, 490); din tc. çarik „cizme orientale”, cf. ngr. τσαρούχια, alb. tšarihe (Șeineanu, II, 132; Meyer 439; Lokotsch 401); din mr. cioară „șireturi pentru picioare” (Capidan, Dacor., IV, 265); de la benevreci, contaminat cu bg. čoa (< tc. çohe) „stofă de lînă groasă” (Weigand, Jb., XVI, 222). – Der. ciorecar, s. m. (țăran, sătean).

CIORIC subst. „șoriciu” (Tiktin). 1. Cioricel, olt. (AO XVII 79). 2. Ciorecești (C Ștef); cf. subst. munt. cioareci (pantaloni țărănești); pt. Ciorec- cf. și subst. ciurec „chiflă” < tc. čorek (Tiktin). 3. Cf. Ciorîc/ă, loan (Meșt br); -a trei ss.; Ciorîce b. (16 B I 95).

a avea obrazul / șoriciul / tovalul / gros expr. a fi nerușinat / impertinent

șorici s. n. sg. (fig.) obraz.

ȘORICI s. (prin Transilv. și Maram.) sor. (~ de porc.)

ȘORICI s. (prin Transilv. și Maram.) sor. (~ de porc.)

cioric s.n. (reg.) șoric.

cioareci s.m. pl. (pop.) 1. pantaloni țărănești din pănură albă și groasă de dimie; nădragi. 2. (reg.) ciorapi de dimie, subțiri și colorați, cu găitane, purtați de țărănci pe timp friguros; cioci, călțuni, buși, jambiere. 3. stofă albă, groasă, de lână; pănură albă, dimie, aba.

șorici, pers. 3 sg. șoricește, vb. IV refl. (reg.; despre frunze) a se chirci, a se zgârci din cauza manei.

cioareci, s.m., pl. (reg.) Pantaloni de lână ce se poartă iarna: „Zină, oaie, zină, / Că din lâna ta / Cioareci noi mi-oi fa” (Memoria, 2001: 29). ■ (onom.) Cioarec, nume de familie în jud. Maram. – Cuv. autohton, din i.-e. *(s)keu- (Reichenkron, 1966); probabil cuv. autohton (NDU); din tc. čaryk (MDA).

cioareci, s.m., pl. – (reg.) Pantaloni de lână ce se poartă iarna: „Zină, oaie, zină, / Că din lâna ta / Cioareci noi mi-oi fa” (Memoria, 2001: 29). ♦ (onom.) Cioarec, nume de familie în Maramureș. – Et. nec. (DER, DEX); cuvânt autohton, din i.-e. *(s)keu- (Reichenkron, 1966); probabil cuv. autohton (NDU); din tc. čaryk (MDA).

șoric, s.n. – Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului. ♦ (onom.) Șoric, Sorici, nume de familie (42 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu, DEX); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981); cf. sor „piele de porc” (DER, MDA).

cioareci, s.m., pl. – Pantaloni de lână ce se poartă iarna: „Zină, oaie, zină, / Că din lâna ta / Cioareci noi mi-oi fa” (Memoria 2001: 29). – Probabil cuv. autohton (NDU); Din tc. čaryk (MDA).

șoric, s.n. – Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului. – Cuvânt autohton (Russu 1981); Cf. sor (MDA).