CIORIC subst. „șoriciu” (Tiktin). 1. Cioricel, olt. (AO XVII 79). 2. Ciorecești (C Ștef); cf. subst. munt. cioareci (pantaloni țărănești); pt. Ciorec- cf. și subst. ciurec „chiflă” < tc. čorek (Tiktin). 3. Cf. Ciorîc/ă, loan (Meșt br); -a trei ss.; Ciorîce b. (16 B I 95).