2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CINCHÍT, -Ă, cinchiți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit (pe vine). – V. cinchi.

CINCHÍT, -Ă, cinchiți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit (pe vine). – V. cinchi.

CINCHÍT, -Ă, cinchiți, -te, adj. (Regional) Ghemuit. Oameni și animale se liniștiră în adăpost,caii cu capetele plecate spre umbră, oamenii cinchiți pe vine în jurul pojarului. SADOVEANU, Z. C. 34. Stăteau cinchiți și tăcuți pe lîngă foc în așteptarea mămăligii. HOGAȘ, M. N. 193.

CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.

CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.

CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se ghemui, a se așeza la pămînt sprijinindu-se pe unul sau pe amîndoi genunchii; a sta pe vine. Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adincă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63. Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins în palme. SADOVEANU, N. F. 119. Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194. – Variantă: chincí (V. ROM. februarie 1952, 118) vb. IV.

A SE CINCHÍ mă ~ésc intranz. reg. A sta în genunchi sau pe vine. /Orig. nec.

cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cinchí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cinchéște, imperf. 3 sg. se cincheá; conj. prez. 3 să se cincheáscă

cinchí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinchésc, imperf. 3 sg. cincheá; conj. prez. 3 sg. și pl. cincheáscă

Intrare: cinchit
cinchit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinchit
  • cinchitul
  • cinchitu‑
  • cinchi
  • cinchita
plural
  • cinchiți
  • cinchiții
  • cinchite
  • cinchitele
genitiv-dativ singular
  • cinchit
  • cinchitului
  • cinchite
  • cinchitei
plural
  • cinchiți
  • cinchiților
  • cinchite
  • cinchitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cinchi
verb (V404)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinchi
  • cinchire
  • cinchit
  • cinchitu‑
  • cinchind
  • cinchindu‑
singular plural
  • cinchește
  • cinchiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinchesc
(să)
  • cinchesc
  • cincheam
  • cinchii
  • cinchisem
a II-a (tu)
  • cinchești
(să)
  • cinchești
  • cincheai
  • cinchiși
  • cinchiseși
a III-a (el, ea)
  • cinchește
(să)
  • cinchească
  • cinchea
  • cinchi
  • cinchise
plural I (noi)
  • cinchim
(să)
  • cinchim
  • cincheam
  • cinchirăm
  • cinchiserăm
  • cinchisem
a II-a (voi)
  • cinchiți
(să)
  • cinchiți
  • cincheați
  • cinchirăți
  • cinchiserăți
  • cinchiseți
a III-a (ei, ele)
  • cinchesc
(să)
  • cinchească
  • cincheau
  • cinchi
  • cinchiseră
verb (V404)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chinci
  • chincire
  • chincit
  • chincitu‑
  • chincind
  • chincindu‑
singular plural
  • chincește
  • chinciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chincesc
(să)
  • chincesc
  • chinceam
  • chincii
  • chincisem
a II-a (tu)
  • chincești
(să)
  • chincești
  • chinceai
  • chinciși
  • chinciseși
a III-a (el, ea)
  • chincește
(să)
  • chincească
  • chincea
  • chinci
  • chincise
plural I (noi)
  • chincim
(să)
  • chincim
  • chinceam
  • chincirăm
  • chinciserăm
  • chincisem
a II-a (voi)
  • chinciți
(să)
  • chinciți
  • chinceați
  • chincirăți
  • chinciserăți
  • chinciseți
a III-a (ei, ele)
  • chincesc
(să)
  • chincească
  • chinceau
  • chinci
  • chinciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cinchit

  • 1. regional Ghemuit (pe vine).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghemuit (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Oameni și animale se liniștiră în adăpost, – caii cu capetele plecate spre umbră, oamenii cinchiți pe vine în jurul pojarului. SADOVEANU, Z. C. 34.
      surse: DLRLC
    • Stăteau cinchiți și tăcuți pe lîngă foc în așteptarea mămăligii. HOGAȘ, M. N. 193.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cinchi
    surse: DEX '98 DEX '09

cinchi chinci

  • 1. regional A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghemui 3 exemple
    exemple
    • Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adîncă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63.
      surse: DLRLC
    • Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins în palme. SADOVEANU, N. F. 119.
      surse: DLRLC
    • Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194.
      surse: DLRLC

etimologie: