CINCHIT, -Ă, cinchiți, -te, adj. (Regional) Ghemuit. Oameni și animale se liniștiră în adăpost, – caii cu capetele plecate spre umbră, oamenii cinchiți pe vine în jurul pojarului. SADOVEANU, Z. C. 34. Stăteau cinchiți și tăcuți pe lîngă foc în așteptarea mămăligii. HOGAȘ, M. N. 193.