2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIÉR s. n. v. ceair.

cier1 sn [At: ȘEZ. II, 186 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Răboj. 2 Semn pe răboj care indică, printr-o crestătură caracteristică fiecărui muncitor, cantitatea de lemne tăiate. 3 Semn cu fierul roșu pe vite, caracteristic stăpânului.

CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çair.

ceair sn [At: LET. I, 327/26 / V: ceir, cier, (dal) ceiriu, cieriu / Pl: ~uri / E: tc çayir] 1-2 Loc (înconjurat cu gard și cosit din timp în timp) de păscut caii, lângă o apă curgătoare. 3 (Pex) Islaz. 4 Câmpie nelucrată. 5 Livadă de fân. 6 (Pre) Coastă de deal. 7 Vale. 8 (Pgn) Șes. 9 (Spc) Ocol îngrădit în care se țin vițeii.

CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çayır.

CEAÍR, ceairuri, s. n. (Învechit și regional) Loc de pășune (adesea împrejmuit cu un gard); p. ext, cîmpie nelucrată în apropierea unei ape. Caii cetății sînt în ceair și la pășune. SADOVEANU, F. J. 544. Ei îngrijeau să. fie cai la grajd, ori să-i aducă de la ceair. MACEDONSKI, O. III 128. Caii zburdă prin ceairuri. ALECSANDRI, P. A. 120. – Variantă: ciér (CREANGĂ, A, 128) s. n.

CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Tc. çayir „câmpie”.

CEAÍR ~uri n. 1) Teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru pășunat. 2) Teren necultivat din apropierea unei ape. /<turc. çair

ceair n. Mold. câmp de pășunat pentru cai: caii sburdă prin ceairuri AL. [Turc. ČAIR].

ceaír n., pl. urĭ (turc. čair). Cîmp de pășune îngrădit. Meh. Pomet în dosu caseĭ. – În Mold. nord cier, maĭ vechĭ și ceir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceaír (înv., reg.) s. n., pl. ceaíruri

ceaír s. n., pl. ceaíruri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceaír (ceaíruri), s. n. – Loc împrejmuit. – Var. ceir. Mr. čăir. Tc. çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), cf. alb. tšair.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciér, ciére, s.n. (reg.) semn, crestătură, răboj.

Intrare: cier (răboj)
cier2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cier
  • cierul
plural
  • ciere
  • cierele
genitiv-dativ singular
  • cier
  • cierului
plural
  • ciere
  • cierelor
vocativ singular
plural
Intrare: ceair
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceair
  • ceairul
  • ceairu‑
plural
  • ceairuri
  • ceairurile
genitiv-dativ singular
  • ceair
  • ceairului
plural
  • ceairuri
  • ceairurilor
vocativ singular
plural
cier1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cier
  • cierul
  • cieru‑
plural
  • cieruri
  • cierurile
genitiv-dativ singular
  • cier
  • cierului
plural
  • cieruri
  • cierurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceair cier

  • 1. învechit regional Loc de pășune (împrejmuit).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Caii cetății sînt în ceair și la pășune. SADOVEANU, F. J. 544.
      surse: DLRLC
    • Ei îngrijeau să fie cai la grajd, ori să-i aducă de la ceair. MACEDONSKI, O. III 128.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Câmpie nelucrată în apropierea unei ape.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Caii zburdă prin ceairuri. ALECSANDRI, P. A. 120.
        surse: DLRLC

etimologie: