ceair sn [At: LET. I, 327/26 / V: ceir, cier, (dal) ceiriu, cieriu / Pl: ~uri / E: tc çayir] 1-2 Loc (înconjurat cu gard și cosit din timp în timp) de păscut caii, lângă o apă curgătoare. 3 (Pex) Islaz. 4 Câmpie nelucrată. 5 Livadă de fân. 6 (Pre) Coastă de deal. 7 Vale. 8 (Pgn) Șes. 9 (Spc) Ocol îngrădit în care se țin vițeii.