Definiția cu ID-ul 431201:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceaír (ceaíruri), s. n. – Loc împrejmuit. – Var. ceir. Mr. čăir. Tc. çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), cf. alb. tšair.