18 definiții pentru cidru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.

cídru sns [At: BIANU, D. S. 5 / E: fr cidre] (Pop) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea merelor sau a altor fructe.

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (mai rar de pere sau de alte fructe).

CÍDRU s.n. Băutură alcoolică care se obține prin fermentarea mustului de mere. [< fr. cidre].

CÍDRU s. n. băutură obținută prin fermentarea alcoolică a mustului de mere. (< fr. cidre)

CÍDRU n. Băutură alcoolică slabă obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). /<fr. cidre

*cídru n., pl. urĭ (fr. cidre, d. lat. sícĕra devenit císĕra, cisre, cisdre, cidre. V. cighir, sicheră). Barb. Vin de mere saŭ de alte poame.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cidru (ci-dru) s. n., art. cidrul

cídru s. n. (sil. -dru), art. cídrul

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÍDRU s. (pop.) must. (A băut un pahar de ~.)

CIDRU s. (pop.) must. (A băut un pahar de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cídru s. n. – Băutură obținută prin fermentarea mustului de mere. Fr. cidre.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cídru2, (cedru), s.n. – (reg.; bot.) Tuia; arborele vieții; chidru, tidru, tindru (Viman, 1989): „Numa-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi, 1925: 199). – Lat. cedrus „cedru”, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).

cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. ♦ (med. pop.) „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza, 1968: 107). – Din fr. cidre „cidru” (DER, DEX, MDA) < lat. sicera devenit cisera, cisre, cisdre, cidre (Scriban).

cídru2, (cedru), s.n. – (bot.) Tuia; arborele vieții (chidru, tidru, tindru) (Viman 1989): „Numai-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi 1925: 199). – Lat. cedrus, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).

cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza 1968: 107). – Din fr. cidre (DER).

Intrare: cidru
  • silabație: ci-dru info
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cidru
  • cidrul
  • cidru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cidru
  • cidrului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cidrusubstantiv neutru

  • 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: must
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.