18 definiții pentru cidru

cídru sns [At: BIANU, D. S. 5 / E: fr cidre] (Pop) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea merelor sau a altor fructe.

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (mai rar de pere sau de alte fructe).

cídru (ci-dru) s. n., art. cídrul

cídru s. n. (sil. -dru), art. cídrul

CÍDRU s. (pop.) must. (A băut un pahar de ~.)

CÍDRU s.n. Băutură alcoolică care se obține prin fermentarea mustului de mere. [< fr. cidre].

CÍDRU s. n. băutură obținută prin fermentarea alcoolică a mustului de mere. (< fr. cidre)

cídru s. n. – Băutură obținută prin fermentarea mustului de mere. Fr. cidre.

CÍDRU n. Băutură alcoolică slabă obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). /<fr. cidre

*cídru n., pl. urĭ (fr. cidre, d. lat. sícĕra devenit císĕra, cisre, cisdre, cidre. V. cighir, sicheră). Barb. Vin de mere saŭ de alte poame.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIDRU s. (pop.) must. (A băut un pahar de ~.)

cídru2, (cedru), s.n. – (reg.; bot.) Tuia; arborele vieții; chidru, tidru, tindru (Viman, 1989): „Numa-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi, 1925: 199). – Lat. cedrus „cedru”, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).

cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. ♦ (med. pop.) „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza, 1968: 107). – Din fr. cidre „cidru” (DER, DEX, MDA) < lat. sicera devenit cisera, cisre, cisdre, cidre (Scriban).

cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza 1968: 107). – Din fr. cidre (DER).

cídru2, (cedru), s.n. – (bot.) Tuia; arborele vieții (chidru, tidru, tindru) (Viman 1989): „Numai-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi 1925: 199). – Lat. cedrus, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).

Intrare: cidru
  • silabație: -dru
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cidru cidrul
plural
genitiv-dativ singular cidru cidrului
plural
vocativ singular
plural