2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cicatrizare sf [At: DA / Pl: ~zări / E: cicatriza] 1 (D. răni) Vindecare. 2 (Fig) Tămăduire.

CICATRIZÁRE, cicatrizări, s. f. Faptul de a se cicatriza.V. cicatriza.

CICATRIZÁRE, cicatrizări, s. f. Faptul de a se cicatriza.V. cicatriza.

CICATRIZARE, cicatrizări, s. f. Faptul de a se cicatriza.

CICATRIZÁRE s.f. Faptul de a (se) cicatriza. [< cicatriza].

cicatrizá [At: BARANGA, V. A. 28 / Pzi: ~zéz / E: fr cicatriser] 1 vr (D. răni) A se vindeca. 2 vt (D. substanțe) A închide o rană. 3 vr (Fig; despre suferințe, mls morale) A trece.

CICATRIZÁ, pers. 3 cicatrizează, vb. I. Refl. (Despre plăgi) A se vindeca, a se închide lăsând o cicatrice. – Din fr. cicatriser.

CICATRIZÁ, pers. 3 cicatrizează, vb. I. Refl. (Despre plăgi) A se vindeca, a se închide lăsând o cicatrice. – Din fr. cicatriser.

CICATRIZÁ, cicatrizez, vb. I. Refl. (Despre răni) A se vindeca, a se închide, a se tămădui lăsînd o cicatrice.

CICATRIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) vindeca lăsând o cicatrice. ♦ refl. (Fig.) A se calma, a se liniști, a uita. [< fr. cicatriser].

CICATRIZÁ vb. tr., refl. a (se) vindeca lăsând o cicatrice. (< fr. cicatriser)

A SE CICATRIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre răni) A se strânge la loc, formând o cicatrice. 2) fig. (despre dureri sufletești) A înceta să se mai manifesteze. /<fr. se cicatriser, lat. cicatrizare

A CICATRIZÁ ~éz tranz. A face să se cicatrizeze. /<fr. cicatriser, lat. cicatrizare

cicatrizà v. 1. a închide o rană; 2. fig. a alina: timpul cicatrizează necazurile.

*cicatrizéz v. tr. (fr. cicatriser, mlat. cicatrizare, cl. cicatríco, -áre). Forostesc, închid o rană prin vindecare. V. refl. Rănile s’aŭ cicatrizat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cicatrizáre (-ca-tri-) s. f., g.-d. art. cicatrizắrii; pl. cicatrizắri

cicatrizáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. cicatrizării; pl. cicatrizări

cicatrizá (a se ~) (-ca-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 se cicatrizeáză

cicatrizá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 3 sg. și pl. cicatrizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CICATRIZÁRE s. (MED.) închidere, vindecare. (~ plăgii.)

CICATRIZARE s. (MED.) închidere, vindecare. (~ plăgii.)

arată toate definițiile

Intrare: cicatrizare
cicatrizare substantiv feminin
  • silabație: ci-ca-tri-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicatrizare
  • cicatrizarea
plural
  • cicatrizări
  • cicatrizările
genitiv-dativ singular
  • cicatrizări
  • cicatrizării
plural
  • cicatrizări
  • cicatrizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cicatriza
  • silabație: ci-ca-tri-za
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cicatriza
  • cicatrizare
  • cicatrizat
  • cicatrizatu‑
  • cicatrizând
  • cicatrizându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cicatrizea
(să)
  • cicatrizeze
  • cicatriza
  • cicatriză
  • cicatrizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cicatrizea
(să)
  • cicatrizeze
  • cicatrizau
  • cicatriza
  • cicatrizaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cicatrizare

etimologie:

  • vezi cicatriza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cicatriza

etimologie: