2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cicatrizáre sf [At: DA / Pl: ~zắri / E: cicatriza] 1 (D. răni) Vindecare. 2 (Fig) Tămăduire.

CICATRIZÁRE, cicatrizări, s. f. Faptul de a se cicatriza.V. cicatriza.

CICATRIZÁRE, cicatrizări, s. f. Faptul de a se cicatriza.V. cicatriza.

CICATRIZARE, cicatrizări, s. f. Faptul de a se cicatriza.

cicatrizáre (-ca-tri-) s. f., g.-d. art. cicatrizắrii; pl. cicatrizắri

cicatrizáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. cicatrizării; pl. cicatrizări

CICATRIZÁRE s. (MED.) închidere, vindecare. (~ plăgii.)

CICATRIZÁRE s.f. Faptul de a (se) cicatriza. [< cicatriza].

cicatrizá [At: BARANGA, V. A. 28 / Pzi: ~zéz / E: fr cicatriser] 1 vr (D. răni) A se vindeca. 2 vt (D. substanțe) A închide o rană. 3 vr (Fig; despre suferințe, mls morale) A trece.

CICATRIZÁ, pers. 3 cicatrizează, vb. I. Refl. (Despre plăgi) A se vindeca, a se închide lăsând o cicatrice. – Din fr. cicatriser.

CICATRIZÁ, pers. 3 cicatrizează, vb. I. Refl. (Despre plăgi) A se vindeca, a se închide lăsând o cicatrice. – Din fr. cicatriser.

CICATRIZÁ, cicatrizez, vb. I. Refl. (Despre răni) A se vindeca, a se închide, a se tămădui lăsînd o cicatrice.

cicatrizá (a se ~) (-ca-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 se cicatrizeáză

cicatrizá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 3 sg. și pl. cicatrizeáză

CICATRIZÁ vb. (MED.) a se închide, a se vindeca. (Rana s-a ~.)

CICATRIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) vindeca lăsând o cicatrice. ♦ refl. (Fig.) A se calma, a se liniști, a uita. [< fr. cicatriser].

CICATRIZÁ vb. tr., refl. a (se) vindeca lăsând o cicatrice. (< fr. cicatriser)

A CICATRIZÁ ~éz tranz. A face să se cicatrizeze. /<fr. cicatriser, lat. cicatrizare

A SE CICATRIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre răni) A se strânge la loc, formând o cicatrice. 2) fig. (despre dureri sufletești) A înceta să se mai manifesteze. /<fr. se cicatriser, lat. cicatrizare

cicatrizà v. 1. a închide o rană; 2. fig. a alina: timpul cicatrizează necazurile.

Intrare: cicatriza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cicatriza cicatrizare cicatrizat cicatrizând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) cicatrizea (să) cicatrizeze cicatriza cicatriză cicatrizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) cicatrizea (să) cicatrizeze cicatrizau cicatriza cicatrizaseră
Intrare: cicatrizare
cicatrizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cicatrizare cicatrizarea
plural cicatrizări cicatrizările
genitiv-dativ singular cicatrizări cicatrizării
plural cicatrizări cicatrizărilor
vocativ singular
plural