3 intrări

Articole pe această temă:

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cian- vz ciano

cián sn [At: DEX2 / P: ci-a~ / E: fr cyan] Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare.

CIÁN s. n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pr.: ci-an] – Din fr. cyan. Cf. germ. Zya n.

CIÁN s. n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pr.: ci-an] – Din fr. cyan. Cf. germ. Zyan.

CIÁN s. n. Gaz incolor, foarte otrăvitor, cu miros de migdale amare. – Pronunțat: ci-an.

CIÁN s.n. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pron. ci-an. / < germ. Cyan].

CIÁN1 s. n. gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare și acțiune lacrimogenă, din carbon și azot; cianogen. (< fr. cyan, germ. Cyan, Zien)

CIÁN n. chim. Gaz incolor, foarte toxic, lacrimogen, cu miros de migdale amare, întrebuințat în sinteza organică. [Sil. ci-an] /<fr. cyan, germ. Cyan

CIANO- Element de compunere savantă cu semnificația „albastru”. [Pron. ci-a-, var. cian-. / < fr. cyan(o)-, cf. gr. kyanos].

CIAN2(O)-, -CIÁN, -CIANÓZĂ elem. „albastru, violet”. (< fr. cyan/o/-, -cyane, -cyanose, cf. gr. kyanos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIÁN s. (CHIM.) cianogen, dician. (~ul este un gaz incolor și toxic.)

CIAN s. (CHIM.) cianogen. (~ este un gaz incolor si toxic.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-CIAN „albastru, violet”. ◊ gr. kyanos „albastru-închis” > fr. -cyane, engl. -cyan > rom. -cian.

CIAN-, v. CIANO.~hidroză (v. -hidroză), s. f., transpirație de culoare albastră; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare a vederii în care obiectele apar colorate în albastru; ~urie (v. -urie), s. f., evacuare de urină de culoare albastră.

CIANO- „albastru, violet”. ◊ gr. kyanos „albastru-închis” > fr. cyano-, engl. id., it. ciano- > rom. ciano-.~cist (v. -cist), s. n., 1. Celulă cu granule de clorofilă și amidon, care se colorează în albastru. 2. Masă de antocian, cuprinsă într-o membrană celulară; ~dermie (v. -dermie), s. f., colorare în albastru a pielii; sin. cianopatie; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge albastre, microscopice; ~fil (v. -fil1), adj., care are afinitate pentru coloranți albaștri sau verzi; ~filă (v. -fil2), s. f., clorofilă aproape pură, fără pigmenți de xantofilă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., alge albastre; ~gen (v. -gen1), s. n., gaz incolor, otrăvitor, lacrimogen și cu miros de migdale amare; ~genetic (v. -genetic), adj., care produce cianogen sau acid hidrocianic; ~geneză (v. -geneză), s. f., elaborarea cianogenului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea gradului de intensitate a culorii albastre; ~patie (v. -patie), s. f., cianodermie*; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul celular sferic, impregnat cu antocian; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de reproducere fotografică a unor desene tehnice, executate pe hîrtie de calc.

Intrare: cian (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cian
  • cianul
  • cianu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cian
  • cianului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cian (suf.)
sufix (I7-S)
  • cian
Intrare: ciano
ciano
prefix (I7-P)
  • ciano
prefix (I7-P)
  • cian
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cian (s.n.)

  • 1. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cianogen dician

etimologie: