11 definiții pentru cianogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIANOGÉN s. n. (Chim.) Cian. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanogène.

CIANOGÉN s. n. (Chim.) Cian. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanogène.

cianogén sn [At: PONI, CH. 141 / P: ti-a~ / E: fr cyanogène] (Chm) Gaz incolor produs prin combinarea azotului cu carbonul.

CIANOGÉN s.n. Cian. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanogène].

CIANOGÉN s. n. cian. (< fr. cyanogène)

cianogen n. gaz incolor compus din carbon și azot.

*cianogén n. (vgr. kyanós, albastru, și -gen din oxi-gen). Chim. Un corp gazos, veninos care arde cu flacără roșiatică (C2 Az2). Se licheface la -25° supt presiunea normală, ferbe la -21° și se cristalizează la -34°. Preparat de Gay-Lussac la 1811.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cianogén s. n. (sil. ci-a-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIANOGEN s. (CHIM.) cian. (~ este un gaz toxic.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CIANO- „albastru, violet”. ◊ gr. kyanos „albastru-închis” > fr. cyano-, engl. id., it. ciano- > rom. ciano-.~cist (v. -cist), s. n., 1. Celulă cu granule de clorofilă și amidon, care se colorează în albastru. 2. Masă de antocian, cuprinsă într-o membrană celulară; ~dermie (v. -dermie), s. f., colorare în albastru a pielii; sin. cianopatie; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge albastre, microscopice; ~fil (v. -fil1), adj., care are afinitate pentru coloranți albaștri sau verzi; ~filă (v. -fil2), s. f., clorofilă aproape pură, fără pigmenți de xantofilă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., alge albastre; ~gen (v. -gen1), s. n., gaz incolor, otrăvitor, lacrimogen și cu miros de migdale amare; ~genetic (v. -genetic), adj., care produce cianogen sau acid hidrocianic; ~geneză (v. -geneză), s. f., elaborarea cianogenului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea gradului de intensitate a culorii albastre; ~patie (v. -patie), s. f., cianodermie*; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul celular sferic, impregnat cu antocian; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de reproducere fotografică a unor desene tehnice, executate pe hîrtie de calc.

Intrare: cianogen
  • silabație: ci-a-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cianogen
  • cianogenul
  • cianogenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cianogen
  • cianogenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cianogen

etimologie: