11 definiții pentru cian (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cián sn [At: DEX2 / P: ci-a~ / E: fr cyan] Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare.

CIÁN s. n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pr.: ci-an] – Din fr. cyan. Cf. germ. Zya n.

CIÁN s. n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pr.: ci-an] – Din fr. cyan. Cf. germ. Zyan.

CIÁN s. n. Gaz incolor, foarte otrăvitor, cu miros de migdale amare. – Pronunțat: ci-an.

CIÁN s.n. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pron. ci-an. / < germ. Cyan].

CIÁN1 s. n. gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare și acțiune lacrimogenă, din carbon și azot; cianogen. (< fr. cyan, germ. Cyan, Zien)

CIÁN n. chim. Gaz incolor, foarte toxic, lacrimogen, cu miros de migdale amare, întrebuințat în sinteza organică. [Sil. ci-an] /<fr. cyan, germ. Cyan


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIÁN s. (CHIM.) cianogen, dician. (~ul este un gaz incolor și toxic.)

CIAN s. (CHIM.) cianogen. (~ este un gaz incolor si toxic.)

Intrare: cian (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cian
  • cianul
  • cianu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cian
  • cianului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cian (s.n.)

  • 1. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cianogen dician

etimologie: