12 definiții pentru chiui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiuí [At: HERODOT (1645), 420 / P: chi-u~ / Pzi: chíui / E: chiu] 1 vi A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn etc. Si: a chioti, a hăuli. 2 vt (Pop) A chema pe cineva cu voce tare. 3 vt (Pop) A îndepărta animalele sălbatice printr-un strigăt. 4 vi A se văita. 5 vi (Fig; d. locuri) A răsuna. 6 vi (Pop) A spune strigături.

CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.

CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.

CHIUÍ, chiui, vb. IV. Intranz. 1. A striga cu voce tare, scoțînd un strigăt puternic, ascuțit și prelung, pentru a-și manifesta bucuria, veselia, plăcerea sau alt sentiment puternic, ori pentru a chema pe cineva, a-l îndemna la o acțiune, a-l alunga etc. Fetele și flăcăii chiuiau pe coasta dealurilor, și era un soare luminos, ș-un cer albastru, ș-un îndemn la viață, ca niciodată. SADOVEANU, O. III 46. Toată ceata a plecat rîzînd și chiuind de răsunau dealurile. CARAGIALE, O. III 89. Vara... chiuind, cutreieram dumbrăvile. CREANGĂ, A. 117. ◊ Fig. Bătrînele păduri vor chiui: Un tînăr soare munții grei vor naște! BENIUC, V. 46. Afară ploua rar, în stropi mari, iar vîntul învăluia ploaia și o trîntea chiuind în hanul dărăpănat. SADOVEANU, O. I 139. ◊ Tranz. (Complementul indică vorba rostită, strigătul scos) Un moț spătos a chiuit:... Urși vrei să-mpuști aice pe la noi? POEZ. N. 6. (Fig.) Cînd docul chiui încetarea lucrului, toți, într-o larmă mare, se repeziră pe punte, năpustindu-se la mal. DUNĂREANU, CH. 227. ◊ Tranz. (Rar) A chema (pe cineva) cu voce tare. De departe Moș Vîrlan începe a-l chiui. SADOVEANU, O. A. II 105. 2. A spune, a striga chiuituri sau strigături. – Pronunțat: chi-u-i.Prez. ind. și:chiuiesc (REBREANU, R. II 189, ALECSANDRI, P. A. 114).

A CHIUÍ chíui intranz. (despre oameni) 1) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie); a hăuli; a chioti. 2) A declama chiuituri în timpul dansului; a striga. [Sil. chi-u-] /Din chiu

chiuì v. 1. a scoate strigăte (de. bucurie sau de durere); 2. a răcni din răsputeri; 3. Tr. a hori. [V. chiu].

chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie

chiuí vb. (sil. chi-u-i), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá

chiui (ind. prez. 1 sg. chiui, 3 sg. și pl. chiuie)

chiuiu, -ue 3 ind. și conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIUÍ vb. a chioti, a hăuli, a striga, a țipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. și Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului, la horă.)

CHIUI vb. a chioti, a hăuli, a striga, a țipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. și Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului la horă.)

Intrare: chiui
  • silabație: chi-u-i
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiui
  • chiuire
  • chiuit
  • chiuitu‑
  • chiuind
  • chiuindu‑
singular plural
  • chiuie
  • chiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiui
(să)
  • chiui
  • chiuiam
  • chiuii
  • chiuisem
a II-a (tu)
  • chiui
(să)
  • chiui
  • chiuiai
  • chiuiși
  • chiuiseși
a III-a (el, ea)
  • chiuie
(să)
  • chiuie
  • chiuia
  • chiui
  • chiuise
plural I (noi)
  • chiuim
(să)
  • chiuim
  • chiuiam
  • chiuirăm
  • chiuiserăm
  • chiuisem
a II-a (voi)
  • chiuiți
(să)
  • chiuiți
  • chiuiați
  • chiuirăți
  • chiuiserăți
  • chiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiuie
(să)
  • chiuie
  • chiuiau
  • chiui
  • chiuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiui

  • 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chioti hăuli 7 exemple
    exemple
    • Fetele și flăcăii chiuiau pe coasta dealurilor, și era un soare luminos, ș-un cer albastru, ș-un îndemn la viață, ca niciodată. SADOVEANU, O. III 46.
      surse: DLRLC
    • Toată ceata a plecat rîzînd și chiuind de răsunau dealurile. CARAGIALE, O. III 89.
      surse: DLRLC
    • Vara... chiuind, cutreieram dumbrăvile. CREANGĂ, A. 117.
      surse: DLRLC
    • figurat Bătrînele păduri vor chiui: Un tînăr soare munții grei vor naște! BENIUC, V. 46.
      surse: DLRLC
    • figurat Afară ploua rar, în stropi mari, iar vîntul învăluia ploaia și o trîntea chiuind în hanul dărăpănat. SADOVEANU, O. I 139.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Un moț spătos a chiuit:... Urși vrei să-mpuști aice pe la noi? POEZ. N. 6.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Cînd docul chiui încetarea lucrului, toți, într-o larmă mare, se repeziră pe punte, năpustindu-se la mal. DUNĂREANU, CH. 227.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A chema (pe cineva) cu voce tare.
      surse: DLRLC sinonime: chema un exemplu
      exemple
      • De departe Moș Vîrlan începe a-l chiui. SADOVEANU, O. A. II 105.
        surse: DLRLC
  • 2. A spune strigături, a striga chiuituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: striga
  • comentariu Prezent indicativ și: chiuiesc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Chiu + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98