5 intrări

52 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

chit2 sn [At: VICIU, GL. / V: chítiu, chítăl sn / Pl: ~turi / E: ger Kittel] (Reg) Suman.

chit4 sm [At: PSALT. 332/18 / Pl: chiți / E: vsl китъ, ngr ϰῆτος] (Zlg; înv) Balenă (Balaena).

chit3 sn [At: DAME, T. / Pl: ~uri / E: ger Kitt] 1 Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2 (Îs) ~ bituminos Amestec de bitum și de filer, folosit la umplerea rosturilor dintre pavelele pavajelor de piatră, pentru prepararea asfaltului turnat etc.

chit1 av [At: ȘEZ. XXXII, 15 / E: fr quitte] (Pfm) 1 (Îe) A fi ~ cu cineva A nu mai datora nimic (cuiva). 2 (Îae) A nu mai avea de dat cuiva socoteală. 3 (Îlc) ~ că... Chiar dacă...

CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.

CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt.

CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nicio socoteală. ◊ Loc. conj. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte.

CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.

CHIT2 s. n. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. – Din germ. Kitt.

CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteală. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte.

CHIT3, chiți, s. m. (Învechit) Balenă. Au găsit... oase de chit. DRĂGHICI, R. 57.

CHIT2 s. m. Pastă formată din praf de cretă, amestecat cu ulei de in, care se întrebuințează la fixarea geamurilor în ramele ferestrelor, la astuparea găurilor sau crăpăturilor, la netezirea suprafețelor în vederea vopsirii sau lăcuirii etc.

CHIT1 adv. (Familiar, numai în loc. adv.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic cuiva. Tu mi-ai scăpat viața și eu sînt datoare să scap pe a ta, pentru ca să fim chit. BOLINTINEANU, O. 387. ◊ Expr. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă...

chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți

chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi

chit (zool.) s. m., pl. chiți

chit (pastă) s. n., pl. chíturi

Intrare: chit (balenă)
chit (balenă) substantiv masculin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chit chitul
plural chiți chiții
genitiv-dativ singular chit chitului
plural chiți chiților
vocativ singular
plural
Intrare: chiț
chiț interjecție

Surse flexiune: DOR
Intrare: chit (pastă)
chit (pastă) substantiv neutru

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chit chitul
plural chituri chiturile
genitiv-dativ singular chit chitului
plural chituri chiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chit (mantou)
chit (mantou)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chit chitul
plural chite chitele
genitiv-dativ singular chit chitului
plural chite chitelor
vocativ singular
plural
Intrare: chit (adv.)
chit (adv.) adverb

Surse flexiune: DOR