2 definiții pentru chit (mantou)

chit2 sn [At: VICIU, GL. / V: chítiu, chítăl sn / Pl: ~turi / E: ger Kittel] (Reg) Suman.

chit (-te), s. n. – Mantou, palton. Germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord.

Intrare: chit (mantou)
chit (mantou)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chit chitul
plural chite chitele
genitiv-dativ singular chit chitului
plural chite chitelor
vocativ singular
plural