ȚIȚ interj. (Reg.) Cuvânt care redă chițăitul șoarecelui. ◊ Expr. Nici țiț = niciun cuvânt, nici cârc, nici pis. – Onomatopee.

țiț¹ i [At: POEN. – AAR. – HILL, V. I, 142^r/46 / E: fo] (Rar) În zadar! Si: aș! (2).

țiț³ [At: CHEST. V, 77/27 / V: ~iț i / E: mg cic] 1 i (Trs; și repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica Si: pis², (reg) țițică¹, țițirușcă, țițuța. 2 i (Trs; îe) Nici ~ Nici un cuvânt. 3 s (Reg; îcs) De-a ~u De-a prinsul. 4 s (Reg; îcs) De-a ~ Numele unui joc la care participă șapte fete grupate perechi, cea rămasă singură trebuind să-și găsească perechea.

țiț⁵ s [At: (a.778) FURNICĂ, I. C. 87 / Pl: ? / E: ns cf ngr τσίτι „creton”] (Îvr) Nume dat unei țesături de bumbac.

ȚIȚ interj. Cuvânt care redă chițăitul șoarecelui. ◊ Expr. Nici țiț = nici un cuvânt, nici cârc, nici pis. – Onomatopee.

ȚIȚ interj. (Regional) Onomatopee care redă chițăitul șoarecilor. ◊ Expr. Nici țiț = nici un cuvînt, nici cîrc, nici pis. Bieții băieți bine vedeau, dar nu grămușdau (= ziceau) nici țiț, știind bine că numai ei făcură pe tată-său s-o aducă-n casă [pe mama vitregă]. RETEGANUL, P. I 43.

ȚIȚ interj. (se folosește pentru a imita sunetul produs de șoarece). /Onomat.

țițiț i vz țiț^2[1]

ȚIȚ interj. v. chiț.

țiț interj. v. CHIȚ.