11 definiții pentru chipeș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chípeș, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 881 / V: ~píș / Pl: ~i, ~e / E: mg képes] 1 (Înv) Convenabil. 2 (Înv) Cumsecade. 3 (D. oameni) Arătos. 4 (D. față) Frumoasă.

CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”.

CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”.

CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. (Despre oameni) Bine făcut, frumos, arătos. Era un om voinic, chipeș și zdravăn înarmat. GALACTION, O. I 287. Era un erculean de voinic, chipeș și legat, știi, colea, numai cum e bun de luptă. ISPIRESCU, U. 118. A fost un moșneag de țăran, care avea doisprezece feciori tot unul și unul, chipeși, înalți ca niște brazi, voinici de sfărîma piatra în mîini și vrednici nevoie mare. POPESCU, B. III 3. ◊ (Despre lucruri și animale) Albi fusese caii, brun stăpînul, blond vizitiul și chipeșă trăsura. ANGHEL, PR. 90. Casa lui Milescu... era printre cele mai chipeșe. D. ZAMFIRESCU, R. 201. Ian caută numai, cîtu-i [calul] de mîndru și de chipeș, de sireap și de iute. SBIERA, P. 61.

CHÍPEȘ ~ă (~i, ~e) pop. Care are aspect plăcut; chipos; arătos; prezentabil; aspectuos. /<ung. képes

chipeș a. cu chip frumos: falnic mândru, impunător.

chípeș, -ă adj. (ung. képes, figurat, alegoric, capabil). Cu chip frumos, prezentabil, arătos. V. chipos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe

chípeș adj. m., pl. chípeși; f. sg. chípeșă, pl. chípeșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIPEȘ adj. arătos, frumos, (pop.) chipos, fălos, mîndru, ochios, (înv. și reg.) vederos, (reg.) marghiol, tîmbuș, (Transilv.) hireș, (prin vestul Transilv.) mușat, (Transilv.) nialcoș, (înv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mișto. (Un flăcău ~.)

Chipeș ≠ hidos, urât, nearătos, slut, hâd

Intrare: chipeș
chipeș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chipeș
  • chipeșul
  • chipeșu‑
  • chipeșă
  • chipeșa
plural
  • chipeși
  • chipeșii
  • chipeșe
  • chipeșele
genitiv-dativ singular
  • chipeș
  • chipeșului
  • chipeșe
  • chipeșei
plural
  • chipeși
  • chipeșilor
  • chipeșe
  • chipeșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chipeș

  • exemple
    • Era un om voinic, chipeș și zdravăn înarmat. GALACTION, O. I 287.
      surse: DLRLC
    • Era un erculean de voinic, chipeș și legat, știi, colea, numai cum e bun de luptă. ISPIRESCU, U. 118.
      surse: DLRLC
    • A fost un moșneag de țăran, care avea doisprezece feciori tot unul și unul, chipeși, înalți ca niște brazi, voinici de sfărîma piatra în mîini și vrednici nevoie mare. POPESCU, B. III 3.
      surse: DLRLC
    • Albi fusese caii, brun stăpînul, blond vizitiul și chipeșă trăsura. ANGHEL, PR. 90.
      surse: DLRLC
    • Casa lui Milescu... era printre cele mai chipeșe. D. ZAMFIRESCU, R. 201.
      surse: DLRLC
    • Ian caută numai, cîtu-i [calul] de mîndru și de chipeș, de sireap și de iute. SBIERA, P. 61.
      surse: DLRLC

etimologie: