CHIPEȘ adj. 1. (Ban.) Convenabil, cumsecade. Kipish, Conveniens.. AC, 346. 2. (Mold.) Arătos. Voinici chipeși. DOSOFTEI, . V.S. Asemine unor poame, carele pe dinafară arătoase și chipeșe se arată. CANTEMI. Era ... om mare la trup, cinstiș, chipiș, la minte așezat. NECULCE. El iaste mai bogat sau ... mai chipeș decît dînsul. DÎ, 33^r. Etimologie: magh. képes. Cf. chip. Cf. c i l i b i u (2), c i n s t e ș (3), f a i e ș (2), g h i z d a v.